ÎNRUDIT, -Ă, înrudiți, -te, adj. 1. Care este rudă sau a devenit rudă (prin alianță) cu cineva. Familii înrudite. ◊ (Substantivat) În capul satului s-au strîns: Părinți și frați și înrudiți Cu cei de cale pregătiți. NECULUȚĂ, D. 99. 2. Fig. Care prezintă caractere esențiale comune cu..., care este apropiat de..., care are afinitate cu... Lectura este un proces de creație: citind un roman, cititorul face o muncă înrudită cu aceea a scriitorului: el completează prin imaginația sa ceea ce există în text. V. ROM. decembrie 1953, 270.