12 definiții pentru înregistrator (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNREGISTRATÓR, -OÁRE, înregistratori, -oare, adj., s. n. (Aparat, dispozitiv) care înregistrează. – Înregistra + suf. -tor.

ÎNREGISTRATÓR, -OÁRE, înregistratori, -oare, adj., s. n. (Aparat, dispozitiv) care înregistrează. – Înregistra + suf. -tor.

înregistrator, ~oare smf,[1] a [At: STAMATI, ap. DA ms / Pl: ~i, ~oare / E: înregistra + -tor] 1-2 (Aparat, dispozitiv) care înregistrează.

  1. Deși este marcat doar ca smf, explicația face referire la un obiect. — gall

ÎNREGISTRATÓR, -OÁRE, înregistratori, -oare, adj. (Adesea substantivat) (Aparat) care înregistrează. Aparat înregistrator.

ÎNREGISTRATÓR, OÁRE adj., s.n. (Aparat) care înregistrează. [< înregistra + -tor].

ÎNREGISTRATÓR, -OÁRE adj., s. n. (aparat, dispozitiv) care înregistrează. (după fr. enregistreur)

ÎNREGISTRATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care înregistrează. /a înregistra + suf. ~ător

înregistrator m. cel ce înregistrează.

*înregistratór, -oáre adj. și s. Care are funcțiunea de a înregistra. V. registrator.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înregistratór2 s. n., pl. înregistratoáre

înregistratór s. n., pl. înregistratoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNREGISTRATÓR s. registrator, (înv.) condicar.

ÎNREGISTRATOR s. registrator, (înv.) condicar.

Intrare: înregistrator (s.n.)
înregistrator2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înregistrator
  • ‑nregistrator
  • înregistratorul
  • înregistratoru‑
  • ‑nregistratorul
  • ‑nregistratoru‑
plural
  • înregistratoare
  • ‑nregistratoare
  • înregistratoarele
  • ‑nregistratoarele
genitiv-dativ singular
  • înregistrator
  • ‑nregistrator
  • înregistratorului
  • ‑nregistratorului
plural
  • înregistratoare
  • ‑nregistratoare
  • înregistratoarelor
  • ‑nregistratoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înregistrator

  • 1. (Aparat, dispozitiv) care înregistrează.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Aparat înregistrator.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Înregistra + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • după limba franceză enregistreur
    surse: MDN '00