13 definiții pentru înregimentat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înregimentat, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: înregimenta] Înrolat (2).

înregimenta vtr [At: COSTINESCU / Pzi: ~tez / E: fr enrégimenter] 1-2 (A face să intre sau) a intra într-o grupare, într-un partid etc. Si: a se înrola (3-4).

ÎNREGIMENTÁ, înregimentez, vb. I. Refl. și tranz. A intra sau a face să intre într-o grupare, într-un partid etc.; a (se) înrola. – Din fr. enrégimenter.

ÎNREGIMENTÁ, înregimentez, vb. I. Refl. și tranz. A intra sau a face să intre într-o grupare, într-un partid etc.; a (se) înrola. – Din fr. enrégimenter.

ÎNREGIMENTÁ, înregimentez, vb. I. Refl. A intra într-o grupare, într-un partid. V. încadra.

ÎNREGIMENTÁ vb. I. tr., refl. A intra sau a face să intre într-un regiment, (p. ext.) într-o grupare, într-un partid; a se înrola. [Cf. fr. enrégimenter].

ÎNREGIMENTÁ vb. refl. a (se) încadra într-o grupare, într-un partid; a (se) înrola. (< fr. /s’/enrégimenter)

A ÎNREGIMENTÁ ~éz tranz. A introduce într-o grupare; a înrola. /<fr. enrégimenter

înregimentá v. 1. a face să intre într’un regiment; 2. fig. a băga într’un partid.

*înregimentéz v. tr. (d. regiment, ca fr. enregimenter). Pun în regiment, daŭ la regiment. Fig. Bag într’o grupare, într’un partid: a înregimenta niște nemulțămițĭ într’o conspirațiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înregimentá (a ~) vb., ind. prez. 3 înregimenteáză

înregimentá vb., ind. prez. 1 sg. înregimentéz, 3 sg. și pl. înregimenteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNREGIMENTÁ vb. a (se) înrola. (Se ~ într-un partid.)

ÎNREGIMENTA vb. a (se) înrola. (Se ~ într-un partid.)

Intrare: înregimentat
înregimentat participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înregimentat
  • ‑nregimentat
  • înregimentatul
  • înregimentatu‑
  • ‑nregimentatul
  • ‑nregimentatu‑
  • înregimenta
  • ‑nregimenta
  • înregimentata
  • ‑nregimentata
plural
  • înregimentați
  • ‑nregimentați
  • înregimentații
  • ‑nregimentații
  • înregimentate
  • ‑nregimentate
  • înregimentatele
  • ‑nregimentatele
genitiv-dativ singular
  • înregimentat
  • ‑nregimentat
  • înregimentatului
  • ‑nregimentatului
  • înregimentate
  • ‑nregimentate
  • înregimentatei
  • ‑nregimentatei
plural
  • înregimentați
  • ‑nregimentați
  • înregimentaților
  • ‑nregimentaților
  • înregimentate
  • ‑nregimentate
  • înregimentatelor
  • ‑nregimentatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înregimenta înregimentare

  • 1. A intra sau a face să intre într-o grupare, într-un partid etc.; a (se) înrola.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: înrola

etimologie: