8 definiții pentru înrădăcinare
Explicative DEX
ÎNRĂDĂCINARE s. f. Acțiunea de a se înrădăcina. – V. înrădăcina.
ÎNRĂDĂCINARE s. f. Acțiunea de a se înrădăcina. – V. înrădăcina.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
înrădăcinare sf [At: BIBLIA (1688), 379 / Pl: ~nări / E: înrădăcina] 1 Fixare în pământ prin rădăcini. 2 Pătrundere a unor idei, convingeri etc. în conștiință, în obișnuință.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNRĂDĂCINARE s. f. Acțiunea de a se înrădăcina. Organizațiile de partid luptă pentru înrădăcinarea intransigenței revoluționare în aplicarea politicii partidului nostru. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 5, 56.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
înrădăcinare s. f., g.-d. art. înrădăcinării
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
înrădăcinare s. f., g.-d. art. înrădăcinării
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înrădăcinare s. f., g.-d. art. înrădăcinării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
ÎNRĂDĂCINARE s. încuibare, statornicire. (~ unui obicei.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNRĂDĂCINARE s. încuibare, statornicire. (~ unui obicei.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
înrădăcinare, înrădăcinărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a se înrădăcina. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: statornicire încuibare
- Organizațiile de partid luptă pentru înrădăcinarea intransigenței revoluționare în aplicarea politicii partidului nostru. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 5, 56. DLRLC
-
etimologie:
- înrădăcina DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.