13 definiții pentru înrâurit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înrâurit, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: înrâuri] (Înv) Influențat.

ÎNRÂURÍ, înrâuresc, vb. IV. Tranz. și intranz. A exercita o influență asupra cuiva sau a ceva; a influența. – Cf. fr. influer, influence, germ. beeinflussen.

ÎNRÂURÍ, înrâuresc, vb. IV. Tranz. și intranz. A exercita o influență asupra cuiva sau a ceva; a influența. – Cf. fr. influer, influence, germ. beeinflussen.

înrâuri vti [At: (a. 1835) URICARIUL, VIII, 126 / Pzi: ~resc / E: în- + râuri (pll râu)] (Înv) 1-2 A exercita o influență asupra cuiva sau a ceva Si: a influența.

ÎNRÎURÍ, înrîuresc, vb. IV. Tranz. A exercita o influență, a influența. Eram și eu înrîurit de sfiala îngrijorată a celorlalți. CAMIL PETRESCU, U. N. 28. Seninătatea gravă a Sașei se întunecase în umbra unei melancolii dureroase, ce părea că înrîurește deopotrivă pe toți dimprejur. D. ZAMFIRESCU, R. 11. ◊ Intranz. Legături de rudenie și prestigiul ce dă o mare avere înrîuresc asupra societății lipsită de principii de moralitate. BOLINTINEANU, O. 432. Prefacerile înrîureau în ființa... politică sau morală [a națiunilor]. NEGRUZZI, S. I 200.

ÎNRÂURÍ vb. IV. tr. A influența. [P.i. -resc. / după fr. influer, germ. beeinflüssen].

ÎNRÂURÍ vb. tr. a influența. (după fr. influer, germ. einflüssen)

A ÎNRÂURÍ ~ésc tranz. A supune unei acțiuni ce poate duce la schimbări; a supune unei influențe; a influența. [Sil. -râ-u-] /în + râuri

înrâurì v. a influența. [Neologism modelat după germ. beeinflussen].

*înrîurésc v. tr. (d. rîŭ, după fr. influencer și germ. be-ein-flussen). Rar. Influențez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înrâurí (a ~) (-râ-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înrâurésc, imperf. 3 sg. înrâureá; conj. prez. 3 înrâureáscă

înrâurí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înrâurésc, imperf. 3 sg. înrâureá; conj. prez. 3 sg. și pl. înrâureáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNRÂURÍ vb. v. influența.

ÎNRÎURI vb. a influența. (I-a ~ profund creația.)

Intrare: înrâurit
înrâurit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înrâurit
  • ‑nrâurit
  • înrâuritul
  • înrâuritu‑
  • ‑nrâuritul
  • ‑nrâuritu‑
  • înrâuri
  • ‑nrâuri
  • înrâurita
  • ‑nrâurita
plural
  • înrâuriți
  • ‑nrâuriți
  • înrâuriții
  • ‑nrâuriții
  • înrâurite
  • ‑nrâurite
  • înrâuritele
  • ‑nrâuritele
genitiv-dativ singular
  • înrâurit
  • ‑nrâurit
  • înrâuritului
  • ‑nrâuritului
  • înrâurite
  • ‑nrâurite
  • înrâuritei
  • ‑nrâuritei
plural
  • înrâuriți
  • ‑nrâuriți
  • înrâuriților
  • ‑nrâuriților
  • înrâurite
  • ‑nrâurite
  • înrâuritelor
  • ‑nrâuritelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înrâuri înrâurire

  • 1. A exercita o influență asupra cuiva sau a ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: influența 4 exemple
    exemple
    • Eram și eu înrîurit de sfiala îngrijorată a celorlalți. CAMIL PETRESCU, U. N. 28.
      surse: DLRLC
    • Seninătatea gravă a Sașei se întunecase în umbra unei melancolii dureroase, ce părea că înrîurește deopotrivă pe toți dimprejur. D. ZAMFIRESCU, R. 11.
      surse: DLRLC
    • Legături de rudenie și prestigiul ce dă o mare avere înrîuresc asupra societății lipsită de principii de moralitate. BOLINTINEANU, O. 432.
      surse: DLRLC
    • Prefacerile înrîureau în ființa... politică sau morală [a națiunilor]. NEGRUZZI, S. I 200.
      surse: DLRLC

etimologie: