6 definiții pentru înotare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înotare sf [At: CORESI, EV. 26/20 / S și: (nrc) înno~ / Pl: ~tări / E: înnota] 1 înot (1). 2 Plutire. 3 Înaintare greoaie prin noroi, zăpadă etc. Si: înotat (3), înotătură (3).

ÎNOTÁRE, înotări, s. f. Acțiunea de a înota; înotat. – V. înota.

ÎNOTÁRE, înotări, s. f. Acțiunea de a înota; înotat. – V. înota.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înotáre s. f., g.-d. art. înotắrii; pl. înotắri

înotáre s. f., g.-d. art. înotării; pl. înotări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNOTÁRE s. înot, înotat, (pop.) înotătură.

ÎNOTARE s. înot, înotat, (pop.) înotătură.

Intrare: înotare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înotare
  • ‑notare
  • înotarea
  • ‑notarea
plural
  • înotări
  • ‑notări
  • înotările
  • ‑notările
genitiv-dativ singular
  • înotări
  • ‑notări
  • înotării
  • ‑notării
plural
  • înotări
  • ‑notări
  • înotărilor
  • ‑notărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înotare

etimologie:

  • vezi înota
    surse: DEX '09 DEX '98