6 definiții pentru înmuiat (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNMUIÁT, -Ă, înmuiați, -te, adj. 1. Introdus în apă sau în alt lichid; umezit, îmbibat cu un lichid. ♦ (Despre ochi) Înlăcrimat. 2. Devenit moale (prin încălzire sau prin adaos de lichid). ♦ Fig. Fără vlagă, fără putere. 3. Fig. (Despre oameni și stările lor sufletești) Potolit, calmat, liniștit; p. ext. îmblânzit. ♦ Înduioșat, mișcat. – V. înmuia.

ÎNMUIÁT, -Ă, înmuiați, -te, adj. 1. Introdus în apă sau în alt lichid; umezit, îmbibat cu un lichid. ♦ (Despre ochi) Înlăcrimat. 2. Devenit moale (prin încălzire sau prin adaos de lichid). ♦ Fig. Fără vlagă, fără putere. 3. Fig. (Despre oameni și stările lor sufletești) Potolit, calmat, liniștit; p. ext. îmblânzit. ♦ Înduioșat, mișcat. – V. înmuia.

înmuiat, ~ă a [At: DEX / P: ~mu-iat / Pl: ~ați, ~e / E: înmuia] 1 Introdus în apă sau în alt lichid Si: udat, umezit. 2 (Reg; rar) Împodobit cu cusături, cu broderii de mătase. 3 (D. ochi) Înlăcrimat2. 4-5 Care a devenit moale (prin încălzire sau) prin adaos de lichid. 6 (Fig) Fără vlagă. 7 (Fig; d. oameni) Care s-a liniștit. 8 (D. ger, vreme) Îmblânzit.

ÎNMUIÁT, -Ă, înmuiați, -te, adj. (În concurență cu muiat) 1. Introdus în apă sau în alt lichid. ♦ (Despre ochi) Umezit, scăldat în lacrimi. Surîd cu buzele arse și-mi simt ochii înmuiați. CAMIL PETRESCU, U. N. 286. ♦ Moale, nerezistent. Umbla legănat și cu genunchii înmuiați. REBREANU, I. 24. 2. Fig. (Despre oameni și despre pornirile lor sufletești) Potolit, calmat, liniștit; p. ext. îmblînzit. ♦ Înduioșat, mișcat.

ÎNMUIÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNMUIA și A SE ÎNMUIA. 2) fig. Care nu mai are putere; lipsit de vlagă. /v. a (se) înmuia


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNMUIÁT adj. 1. v. scăldat.

ÎNMUIAT adj. 1. muiat, plin, scăldat. (Cu ochii ~ de lacrimi.) 2. moale. (Pîine ~.)

Intrare: înmuiat (adj.)
înmuiat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înmuiat
  • ‑nmuiat
  • înmuiatul
  • înmuiatu‑
  • ‑nmuiatul
  • ‑nmuiatu‑
  • înmuia
  • ‑nmuia
  • înmuiata
  • ‑nmuiata
plural
  • înmuiați
  • ‑nmuiați
  • înmuiații
  • ‑nmuiații
  • înmuiate
  • ‑nmuiate
  • înmuiatele
  • ‑nmuiatele
genitiv-dativ singular
  • înmuiat
  • ‑nmuiat
  • înmuiatului
  • ‑nmuiatului
  • înmuiate
  • ‑nmuiate
  • înmuiatei
  • ‑nmuiatei
plural
  • înmuiați
  • ‑nmuiați
  • înmuiaților
  • ‑nmuiaților
  • înmuiate
  • ‑nmuiate
  • înmuiatelor
  • ‑nmuiatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înmuiat (adj.)

etimologie:

  • vezi înmuia
    surse: DEX '09 DEX '98