22 de definiții pentru înmagazinare inmagazinare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înmagazinare sf [At: SOARE, MAȘ. 17 / V: in~, (înv; nrc) ~ion~ / S și: îmma~ / Pl: ~nări / E: înmagazina] 1 Așezare a unor mărfuri, produse etc. într-o magazie pentru a le păstra Si: depozitare, înmagazinat1 (1). 2 (Pgn; fig) Acumulare de cunoștințe, energie etc. Si: înmagazinat1 (2).

ÎNMAGAZINÁRE s. f. Acțiunea de a înmagazina și rezultatul ei. – V. înmagazina.

ÎNMAGAZINÁRE s. f. Acțiunea de a înmagazina și rezultatul ei. – V. înmagazina.

ÎNMAGAZINÁRE s. f. Acțiunea de a înmagazina; depunere, strîngere în magazie; fig. acumulare. Înmagazinarea cerealelor.Arăturile adînci de toamnă contribuie la înmagazinarea apei în pămînt și la îmbunătățirea structurii solului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2751.

ÎNMAGAZINÁRE s.f. Acțiunea de a înmagazina și rezultatul ei; depozitare. [< înmagazina].

inmagazina v vz înmagazina

inmagazinare sf vz înmagazinare

înmagazina vt [At: PONI, F. 305 / V: in~, (înv; nrc) ~iona / S și: îmma- / Pzi: ~nez / E: fr emmagasiner] 1 A pune, a așeza mărfuri, produse etc. într-o magazie pentru a le păstra Si: a depozita. 2 (Pgn; fig) A acumula cunoștințe, energie etc.

ÎNMAGAZINÁ, înmagazinez, vb. I. Tranz. A pune, a așeza mărfuri, produse etc. într-o magazie (pentru a le păstra); a depozita. ♦ P. gener. (Adesea fig.) A aduna, a acumula (cunoștințe, învățătură, energie etc.). – Din fr. emmagasiner.

ÎNMAGAZINÁ, înmagazinez, vb. I. Tranz. A pune, a așeza mărfuri, produse etc. într-o magazie (pentru a le păstra); a depozita. ♦ P. gener. (Adesea fig.) A aduna, a acumula (cunoștințe, învățătură, energie etc.). – Din fr. emmagasiner.

ÎNMAGAZINÁ, înmagazinez, vb. I. Tranz. (Cu privire la mărfuri, produse etc.) A pune, a așeza (în vederea păstrării) într-o magazie; a depozita; fig. a acumula. Se ridică de pe scaun, scuturîndu-se poate de un fior al frigului înmagazinat în ghețăria sălii de așteptare, poate scuturat de amintiri. C. PETRESCU, A. 287.

ÎNMAGAZINÁ vb. I. tr. A depozita, a așeza într-o magazie (mărfuri, cereale etc.). ♦ A acumula (cunoștințe, energie etc.); a reține. [< fr. emmagasiner].

ÎNMAGAZINÁ vb. tr. 1. a depozita într-o magazie (mărfuri, cereale etc.). 2. a acumula (cunoștințe, energie etc.). (< fr. emmagasiner)

A ÎNMAGAZINÁ ~éz tranz. 1) (materiale, produse, mărfuri) A pune în magazie (pentru a păstra sau pentru a crea rezerve); a depozita. ~ grâne. 2) fig. A aduna treptat, sporind mereu cantitatea; a acumula. ~ cunoștințe. ~ energie. /<fr. enmagasiner

înmagazinà v. 1. a pune în magazie; 2. a acumula.

*înmagazinéz v. tr. (fr. emmagasiner). Pun în magazin orĭ în magazie. Fig. Acumulez: a înmagazina știință în cap. – Și îma-, ima- și inma-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înmagazináre s. f., g.-d. art. înmagazinắrii

înmagazináre s. f., g.-d. art. înmagazinării

înmagaziná (a ~) vb., ind. prez. 3 înmagazineáză

înmagaziná vb., ind. prez. 1 sg. înmagazinéz, 3 sg. și pl. înmagazineáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNMAGAZINÁRE s. 1. v. depozitare. 2. v. acumulare.

ÎNMAGAZINARE s. 1. depozitare, magazinaj, magazinare, stocaj, stocare. (~ unei mărfi.) 2. acumulare, adunare, concentrare, strîngere. (~ de bunuri.)

ÎNMAGAZINÁ vb. 1. v. depozita. 2. v. acumula.

ÎNMAGAZINA vb. 1. a depozita, a stoca, (înv.) a strînge. (A ~ marfa în magazie.) 2. a (se) acumula, a (se) aduna, a (se) concentra, a (se) strînge. (A ~ o mare cantitate de energie.)

Intrare: înmagazinare
înmagazinare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înmagazinare
  • ‑nmagazinare
  • înmagazinarea
  • ‑nmagazinarea
plural
  • înmagazinări
  • ‑nmagazinări
  • înmagazinările
  • ‑nmagazinările
genitiv-dativ singular
  • înmagazinări
  • ‑nmagazinări
  • înmagazinării
  • ‑nmagazinării
plural
  • înmagazinări
  • ‑nmagazinări
  • înmagazinărilor
  • ‑nmagazinărilor
vocativ singular
plural
inmagazinare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inmagazinare
  • inmagazinarea
plural
  • inmagazinări
  • inmagazinările
genitiv-dativ singular
  • inmagazinări
  • inmagazinării
plural
  • inmagazinări
  • inmagazinărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înmagazinare inmagazinare

  • 1. Acțiunea de a înmagazina și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: depozitare un exemplu
    exemple
    • Înmagazinarea cerealelor.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • Arăturile adînci de toamnă contribuie la înmagazinarea apei în pămînt și la îmbunătățirea structurii solului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2751.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi înmagazina
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

înmagazina înmagazinare înmagazinat inmagazina inmagazinare inmagazinat

  • 1. A pune, a așeza mărfuri, produse etc. într-o magazie (pentru a le păstra).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: depozita
    • 1.1. prin generalizare adesea figurat A aduna, a acumula (cunoștințe, învățătură, energie etc.).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: acumula aduna reține un exemplu
      exemple
      • Se ridică de pe scaun, scuturîndu-se poate de un fior al frigului înmagazinat în ghețăria sălii de așteptare, poate scuturat de amintiri. C. PETRESCU, A. 287.
        surse: DLRLC

etimologie: