3 definiții pentru înmănușa înmânușa


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înmănușa [At: COSTINESCU / Pzi: ez / E: în + mănușă] (Înv) 1-2 vtr A(-și) pune mănuși. 3 vt (Reg) A pune plăsele la un cuțit. 4 vt (Reg) A pune toartă la un vas.

înmănușéz v. tr. Îmbrac în mănușĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: înmănușa
verb (VT202)
Surse flexiune: MDA2
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înmănușa
  • ‑nmănușa
  • înmănușare
  • ‑nmănușare
  • înmănușat
  • ‑nmănușat
  • înmănușatu‑
  • ‑nmănușatu‑
  • înmănușând
  • ‑nmănușând
  • înmănușându‑
  • ‑nmănușându‑
singular plural
  • înmănușea
  • ‑nmănușea
  • înmănușați
  • ‑nmănușați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înmănușez
  • ‑nmănușez
(să)
  • înmănușez
  • ‑nmănușez
  • înmănușam
  • ‑nmănușam
  • înmănușai
  • ‑nmănușai
  • înmănușasem
  • ‑nmănușasem
a II-a (tu)
  • înmănușezi
  • ‑nmănușezi
(să)
  • înmănușezi
  • ‑nmănușezi
  • înmănușai
  • ‑nmănușai
  • înmănușași
  • ‑nmănușași
  • înmănușaseși
  • ‑nmănușaseși
a III-a (el, ea)
  • înmănușea
  • ‑nmănușea
(să)
  • înmănușeze
  • ‑nmănușeze
  • înmănușa
  • ‑nmănușa
  • înmănușă
  • ‑nmănușă
  • înmănușase
  • ‑nmănușase
plural I (noi)
  • înmănușăm
  • ‑nmănușăm
(să)
  • înmănușăm
  • ‑nmănușăm
  • înmănușam
  • ‑nmănușam
  • înmănușarăm
  • ‑nmănușarăm
  • înmănușaserăm
  • ‑nmănușaserăm
  • înmănușasem
  • ‑nmănușasem
a II-a (voi)
  • înmănușați
  • ‑nmănușați
(să)
  • înmănușați
  • ‑nmănușați
  • înmănușați
  • ‑nmănușați
  • înmănușarăți
  • ‑nmănușarăți
  • înmănușaserăți
  • ‑nmănușaserăți
  • înmănușaseți
  • ‑nmănușaseți
a III-a (ei, ele)
  • înmănușea
  • ‑nmănușea
(să)
  • înmănușeze
  • ‑nmănușeze
  • înmănușau
  • ‑nmănușau
  • înmănușa
  • ‑nmănușa
  • înmănușaseră
  • ‑nmănușaseră
verb (VT202)
Surse flexiune: IVO-III
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înmânușa
  • ‑nmânușa
  • înmânușare
  • ‑nmânușare
  • înmânușat
  • ‑nmânușat
  • înmânușatu‑
  • ‑nmânușatu‑
  • înmânușând
  • ‑nmânușând
  • înmânușându‑
  • ‑nmânușându‑
singular plural
  • înmânușea
  • ‑nmânușea
  • înmânușați
  • ‑nmânușați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înmânușez
  • ‑nmânușez
(să)
  • înmânușez
  • ‑nmânușez
  • înmânușam
  • ‑nmânușam
  • înmânușai
  • ‑nmânușai
  • înmânușasem
  • ‑nmânușasem
a II-a (tu)
  • înmânușezi
  • ‑nmânușezi
(să)
  • înmânușezi
  • ‑nmânușezi
  • înmânușai
  • ‑nmânușai
  • înmânușași
  • ‑nmânușași
  • înmânușaseși
  • ‑nmânușaseși
a III-a (el, ea)
  • înmânușea
  • ‑nmânușea
(să)
  • înmânușeze
  • ‑nmânușeze
  • înmânușa
  • ‑nmânușa
  • înmânușă
  • ‑nmânușă
  • înmânușase
  • ‑nmânușase
plural I (noi)
  • înmânușăm
  • ‑nmânușăm
(să)
  • înmânușăm
  • ‑nmânușăm
  • înmânușam
  • ‑nmânușam
  • înmânușarăm
  • ‑nmânușarăm
  • înmânușaserăm
  • ‑nmânușaserăm
  • înmânușasem
  • ‑nmânușasem
a II-a (voi)
  • înmânușați
  • ‑nmânușați
(să)
  • înmânușați
  • ‑nmânușați
  • înmânușați
  • ‑nmânușați
  • înmânușarăți
  • ‑nmânușarăți
  • înmânușaserăți
  • ‑nmânușaserăți
  • înmânușaseți
  • ‑nmânușaseți
a III-a (ei, ele)
  • înmânușea
  • ‑nmânușea
(să)
  • înmânușeze
  • ‑nmânușeze
  • înmânușau
  • ‑nmânușau
  • înmânușa
  • ‑nmânușa
  • înmânușaseră
  • ‑nmânușaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)