10 definiții pentru înjurătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNJURĂTÚRĂ, înjurături, s. f. Vorbă sau expresie injurioasă, de ocară; sudalmă. – Înjura + suf. -ătură.

ÎNJURĂTÚRĂ, înjurături, s. f. Vorbă sau expresie injurioasă, de ocară; sudalmă. – Înjura + suf. -ătură.

înjurătu sf [At: VLAHUȚĂ, ap. TDRG / Pl: ~ri / E: înjura + -ătură] Vorbă sau expresie injurioasă, de ocară Si: sudalmă.

ÎNJURĂTÚRĂ, înjurături, s. f. Vorbă sau expresie cu care cineva înjură sau insultă; sudalmă. Printre glasurile speriate însă porniră deodată înjurături și amenințări. REBREANU, R. II 197. Strigăte, înjurături, certuri și încăierări se repetau în fiecare dimineață, subt ochii santinelelor din port. BART, E. 289. Capătă cîteva înjurături de la birjari, pe care le înghite în gîndul lui. SP. POPESCU, M. G. 50.

ÎNJURĂTÚRĂ ~i f. Vorbă sau expresie injurioasă; sudalmă. [G.-D. înjurăturii] /a înjura + suf. ~ătură

înjurătură f. 1. injurie; 2. mod obișnuit de a înjura.

înjurătúră f., pl. ĭ. Vest. Suduĭală, expresiune pin care înjurĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înjurătúră s. f., g.-d. art. înjurătúrii; pl. înjurătúri

înjurătúră s. f., g.-d. art. înjurătúrii; pl. înjurătúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNJURĂTÚRĂ s. (livr.) imprecație, invectivă, (rar) înjurare, (pop.) ocară, sudalmă, suduială, suduitură, (fig.) îmbălătură, (arg.) sictireală.

ÎNJURĂTU s. (livr.) imprecație, invectivă, (rar) înjurare, (pop.) ocară, sudalmă, suduială, suduitură, (fig.) îmbălătură, (arg.) sictireală.

Intrare: înjurătură
înjurătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înjurătu
  • ‑njurătu
  • înjurătura
  • ‑njurătura
plural
  • înjurături
  • ‑njurături
  • înjurăturile
  • ‑njurăturile
genitiv-dativ singular
  • înjurături
  • ‑njurături
  • înjurăturii
  • ‑njurăturii
plural
  • înjurături
  • ‑njurături
  • înjurăturilor
  • ‑njurăturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înjurătură

  • 1. Vorbă sau expresie injurioasă, de ocară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: sudalmă 3 exemple
    exemple
    • Printre glasurile speriate însă porniră deodată înjurături și amenințări. REBREANU, R. II 197.
      surse: DLRLC
    • Strigăte, înjurături, certuri și încăierări se repetau în fiecare dimineață, subt ochii santinelelor din port. BART, E. 289.
      surse: DLRLC
    • Capătă cîteva înjurături de la birjari, pe care le înghite în gîndul lui. SP. POPESCU, M. G. 50.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Înjura + sufix -ătură.
    surse: DEX '09 DEX '98