7 definiții pentru înhăpa


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înhăpa vt [At: COSTINESCU / Pzi: înhap / E: cf ucr хапати, mg happolni, fr happer] 1 (D. animale) A prinde rapid cu gura hrana care i se aruncă. 2 A mânca cu lăcomie.

ÎNHĂPÁ, înháp, vb. I. Tranz. (Rar) A prinde, a apuca repede cu gura; a mînca cu lăcomie. Mă năcăjesc să fac să vie în chipul cel mai natural muștele mele mincinoase de la deal către mine. De la un pas, chiar de sub brațul meu, păstrăvul a apărut pe luciu, înhăpînd una. SADOVEANU, O. A. II 200.

înhăpà v. a apuca cu lăcomie: înhapă ca lupul. [V. hap].

înháp, a -ăpá v. tr. (d. hap 2 și 3). Fam. Apuc lacom cu gura și înghit: lupu a înhăpat un mel.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înhăpá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. înháp, 2 sg. înhápi, 3 înhápă; conj. prez. 3 înhápe

înhăpá vb., ind. prez. 1 sg. înháp, 2 sg. inhápi, 3 sg. și pl. înhápă; conj. prez. 3 sg. și pl. înhápe


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

înhăpá, pers. 3 sg. înhápă, vb. I (reg.; despre câini) a prinde cu gura repede ce i se aruncă; a lua cu lăcomie și a mânca.

Intrare: înhăpa
verb (VT18)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înhăpa
  • ‑nhăpa
  • înhăpare
  • ‑nhăpare
  • înhăpat
  • ‑nhăpat
  • înhăpatu‑
  • ‑nhăpatu‑
  • înhăpând
  • ‑nhăpând
  • înhăpându‑
  • ‑nhăpându‑
singular plural
  • înha
  • ‑nha
  • înhăpați
  • ‑nhăpați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înhap
  • ‑nhap
(să)
  • înhap
  • ‑nhap
  • înhăpam
  • ‑nhăpam
  • înhăpai
  • ‑nhăpai
  • înhăpasem
  • ‑nhăpasem
a II-a (tu)
  • înhapi
  • ‑nhapi
(să)
  • înhapi
  • ‑nhapi
  • înhăpai
  • ‑nhăpai
  • înhăpași
  • ‑nhăpași
  • înhăpaseși
  • ‑nhăpaseși
a III-a (el, ea)
  • înha
  • ‑nha
(să)
  • înhape
  • ‑nhape
  • înhăpa
  • ‑nhăpa
  • înhăpă
  • ‑nhăpă
  • înhăpase
  • ‑nhăpase
plural I (noi)
  • înhăpăm
  • ‑nhăpăm
(să)
  • înhăpăm
  • ‑nhăpăm
  • înhăpam
  • ‑nhăpam
  • înhăparăm
  • ‑nhăparăm
  • înhăpaserăm
  • ‑nhăpaserăm
  • înhăpasem
  • ‑nhăpasem
a II-a (voi)
  • înhăpați
  • ‑nhăpați
(să)
  • înhăpați
  • ‑nhăpați
  • înhăpați
  • ‑nhăpați
  • înhăparăți
  • ‑nhăparăți
  • înhăpaserăți
  • ‑nhăpaserăți
  • înhăpaseți
  • ‑nhăpaseți
a III-a (ei, ele)
  • înha
  • ‑nha
(să)
  • înhape
  • ‑nhape
  • înhăpau
  • ‑nhăpau
  • înhăpa
  • ‑nhăpa
  • înhăpaseră
  • ‑nhăpaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înhăpa

  • 1. rar A prinde, a apuca repede cu gura; a mânca cu lăcomie.
    surse: DLRLC sinonime: mânca un exemplu
    exemple
    • Mă năcăjesc să fac să vie în chipul cel mai natural muștele mele mincinoase de la deal către mine. De la un pas, chiar de sub brațul meu, păstrăvul a apărut pe luciu, înhăpînd una. SADOVEANU, O. A. II 200.
      surse: DLRLC

etimologie: