14 definiții pentru îngustime


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNGUSTÍME, îngustimi, s. f. Însușirea de a fi îngust. ♦ Fig. (Cu determinările „de spirit”, „de vederi”, „de orizont” etc.) Lipsă de orizont, mărginire, mediocritate (în gândire, concepții etc.). – Îngust + suf. -ime.

ÎNGUSTÍME, îngustimi, s. f. Însușirea de a fi îngust. ♦ Fig. (Cu determinările „de spirit”, „de vederi”, „de orizont” etc.) Lipsă de orizont, mărginire, mediocritate (în gândire, concepții etc.). – Îngust + suf. -ime.

îngustime sf [At: GHEREA, ST. CR. I, 321/ Pl: ~mi / E: îngust + -ime] 1 Caracteristică a unor obiecte de a fi înguste. 2 (Fig) Lipsă de orizont a spiritului uman Si: mărginire. 3 (Fig) Mediocritate. 4 (Ccr) Loc îngust Cf strâmtoare. 5 (Ccr) Parte îngustă a unui obiect.

ÎNGUSTÍME, îngustimi, s. f. 1. Însușirea de a fi îngust. Îngustimea cărării. 2. Fig. Lipsă de orizont, incapacitate de a concepe ceva în mare. Îngustime de vederi.

ÎNGUSTÍME ~i f. 1) Capacitatea de a fi îngust. 2) fig. Neputința de a concepe ceva de amploare; mărginire. [G.-D îngustimii] /îngust + suf. ~ime

îngustime f. 1. calitatea celor înguste; 2. fig. lipsă de lățime: îngustime de minte.

îngustíme f. Proprietatea de a fi îngust. Fig. Îngustime de minte, de spirit, prostie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îngustíme s. f., g.-d. art. îngustímii; pl. îngustími

îngustíme s. f., g.-d. art. îngustímii; pl. îngustími


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNGUSTÍME s. (rar) strâmtețe, strâmtime, strâmtoare, (înv. și reg.) strâmteală, (înv.) strâmtorare, strâmtură, strânsoare. (~ unui loc.)

ÎNGUSTÍME s. v. mărginire, meschinărie.

ÎNGUSTIME s. (rar) strîmtețe, strîmtime, strîmtoare, (înv. și reg.) strîmteală, (înv.) strîmtorare, strîmtură, strînsoare. (~ unui loc.)

îngustime s. v. MĂRGINIRE. MESCHINĂRIE.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

Îngustime. Subst. Îngustime, îngustare, strîmtare, strîmtoare, strîmtorare, strîmtime (rar), strîmtură, strîmtoreală (înv.). Strîngere, strînsoare, strînsătură (reg.), restrîngere, gîtuire, gîtuitură, sugrumare, sugrumătură. Subțiere, subțirime, subțirenie (rar). Strîmtoare, pas, defileu, chei (pl.), trecătoare, posadă (pop.), strungă, strunguliță (dim.), strunguță. Adj. Îngust, îngustat, strîmt, strîmtorat, strîmticel (dim.), strîmtuț; restrîns, strîns, limitat, redus. Subțire, subțirel (dim.), subțietic (rar), subțiratic, subțiat, suleget (rar), suletic (reg.). Vb. A se îngusta, a deveni mai îngust, a se strîmta, a se strînge, a se restrînge; a se sugruma, a se gîtui. A se subția, a se subțira (rar), a se face mai subțire. A îngusta, a face mai îngust, a strîmta, a subția, a face mai subțire, a strînge, a restrînge, a limita, a strîmtora. V. dimensiune, micime.

Intrare: îngustime
îngustime substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngustime
  • ‑ngustime
  • îngustimea
  • ‑ngustimea
plural
  • îngustimi
  • ‑ngustimi
  • îngustimile
  • ‑ngustimile
genitiv-dativ singular
  • îngustimi
  • ‑ngustimi
  • îngustimii
  • ‑ngustimii
plural
  • îngustimi
  • ‑ngustimi
  • îngustimilor
  • ‑ngustimilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îngustime

  • 1. Însușirea de a fi îngust.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: lățime un exemplu
    exemple
    • Îngustimea cărării.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat (Cu determinările „de spirit”, „de vederi”, „de orizont” etc.) Lipsă de orizont, mărginire, mediocritate (în gândire, concepții etc.).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mediocritate meschinărie mărginire un exemplu
      exemple
      • Îngustime de vederi.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Îngust + sufix -ime.
    surse: DEX '09 DEX '98