16 definiții pentru îngreuna îngreona


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îngreuna [At: DOSOFTEI, V. S. 125/1 / V: ~rău~, ~eona / Pzi: îngreun, ~nez / E: ns cf lat ingrevinare] 1-4 vtr A (se) îngreuia (1-4). 5 vt (Șfg) A apăsa. 6-11 vtr A (se) îngreuia (6-11). 12 vt A moleși. 13 vt (Fig) A copleși. 14-18 vtr A (se) îngreuia (14-18). 19 vr (Înv) A se supăra. 20 vr (Reg) A se îmbăta. 21 vr (D. starea sănătății) A se înrăutăți. 22 vr (Olt) A avea indigestie. 23 vr (Olt) A avea stomacul deranjat.

ÎNGREUNÁ, îngreunez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face mai greu; a (se) îngreuia, a (se) împovăra. ♦ Tranz. Fig. A produce o senzație de greutate, de apăsare. 2. Tranz. Fig. A face ca ceva să devină anevoios, greu de îndeplinit; a îngreuia. [Pr.: -gre-u-.Prez. ind. și: îngreún] – Probabil lat. *in-grevinare.

ÎNGREUNÁ, îngreunez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face mai greu; a (se) îngreuia, a (se) împovăra. ♦ Tranz. Fig. A produce o senzație de greutate, de apăsare. 2. Tranz. Fig. A face ca ceva să devină anevoios, greu de îndeplinit; a îngreuia. [Pr.: -gre-u-.Prez. ind. și: îngreún] – Probabil lat. *in-grevinare.

ÎNGREUNÁ, îngreunez, vb. I. Tranz. 1. A împovăra. A îngreunat calul cu multe poveri.Refl. Plantele se îngreunează de stropi. CAMILAR, TEM. 304. 2. Fig. A face ca ceva să pară greu, să producă senzația de apăsare. Un miros puternic de chiparose îngreuna aerul. ANGHEL, PR. 65. Miroase-adormitoare văzduhul îl îngreun’, Căci vîntul adunat-a de flori de tei troiene. EMINESCU, O. I 97. 3. A face să fie anevoios, greu de îndeplinit, greu de suportat. În schițele marilor maeștri nici un amănunt de prisos, nici un element străin nu îngreunează desfășurarea acțiunii. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 2/5. – Pronunțat: -gre-u-.

A ÎNGREUNÁ ~éz tranz. 1) A face să se îngreuneze. 2) rar A încărca cu greutăți mari. 3) fig. A face să devină greu de îndeplinit; a complica. 4) pop. A lăsa gravidă. /<lat. ingrevinare

A SE ÎNGREUNÁ mă ~éz intranz. A deveni (mai) greu. /<lat. ingrevinare

îngreunà (îngreuià) v. 1. a încărca cu greu: casa s’a mai îngreunat cu un mâncău CR. 2. fig. a face greoiu: a-și îngreuna stilul. [Lat. *GREVINARE (din GREVIS = GRAVIS].

îngrăuna v vz îngreuna

îngreona v vz îngreuna

îngreunéz v. tr. (lat. *in-grévino, -áre, d. *grĕvis îld. grăvis, greŭ). Fac grea, gravidă. – Uniĭ zic și îngreunez îld. îngreuĭez, ceĭa ce e rar și urît.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îngreuná (a ~) (-gre-u-) vb., ind. prez. 3 îngreuneáză

îngreuná vb. (sil. -gre-u-), ind. prez. 1 sg. îngreunéz, 3 sg. și pl. îngreuneáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNGREUNÁ vb. v. împovăra.

ÎNGREUNÁ vb. v. însărcina.

ÎNGREUNA vb. a împovăra, (înv.) a însărcina. (A ~ o vită.)

A (se) îngreuna ≠ a (se) ușura

Intrare: îngreuna
îngreuna1 (1 -nez) verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabație: în-gre-u-na
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngreuna
  • ‑ngreuna
  • îngreunare
  • ‑ngreunare
  • îngreunat
  • ‑ngreunat
  • îngreunatu‑
  • ‑ngreunatu‑
  • îngreunând
  • ‑ngreunând
  • îngreunându‑
  • ‑ngreunându‑
singular plural
  • îngreunea
  • ‑ngreunea
  • îngreunați
  • ‑ngreunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îngreunez
  • ‑ngreunez
(să)
  • îngreunez
  • ‑ngreunez
  • îngreunam
  • ‑ngreunam
  • îngreunai
  • ‑ngreunai
  • îngreunasem
  • ‑ngreunasem
a II-a (tu)
  • îngreunezi
  • ‑ngreunezi
(să)
  • îngreunezi
  • ‑ngreunezi
  • îngreunai
  • ‑ngreunai
  • îngreunași
  • ‑ngreunași
  • îngreunaseși
  • ‑ngreunaseși
a III-a (el, ea)
  • îngreunea
  • ‑ngreunea
(să)
  • îngreuneze
  • ‑ngreuneze
  • îngreuna
  • ‑ngreuna
  • îngreună
  • ‑ngreună
  • îngreunase
  • ‑ngreunase
plural I (noi)
  • îngreunăm
  • ‑ngreunăm
(să)
  • îngreunăm
  • ‑ngreunăm
  • îngreunam
  • ‑ngreunam
  • îngreunarăm
  • ‑ngreunarăm
  • îngreunaserăm
  • ‑ngreunaserăm
  • îngreunasem
  • ‑ngreunasem
a II-a (voi)
  • îngreunați
  • ‑ngreunați
(să)
  • îngreunați
  • ‑ngreunați
  • îngreunați
  • ‑ngreunați
  • îngreunarăți
  • ‑ngreunarăți
  • îngreunaserăți
  • ‑ngreunaserăți
  • îngreunaseți
  • ‑ngreunaseți
a III-a (ei, ele)
  • îngreunea
  • ‑ngreunea
(să)
  • îngreuneze
  • ‑ngreuneze
  • îngreunau
  • ‑ngreunau
  • îngreuna
  • ‑ngreuna
  • îngreunaseră
  • ‑ngreunaseră
îngreuna2 (1 -n) verb grupa I conjugarea I
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngreuna
  • ‑ngreuna
  • îngreunare
  • ‑ngreunare
  • îngreunat
  • ‑ngreunat
  • îngreunatu‑
  • ‑ngreunatu‑
  • îngreunând
  • ‑ngreunând
  • îngreunându‑
  • ‑ngreunându‑
singular plural
  • îngreună
  • ‑ngreună
  • îngreunați
  • ‑ngreunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îngreun
  • ‑ngreun
(să)
  • îngreun
  • ‑ngreun
  • îngreunam
  • ‑ngreunam
  • îngreunai
  • ‑ngreunai
  • îngreunasem
  • ‑ngreunasem
a II-a (tu)
  • îngreuni
  • ‑ngreuni
(să)
  • îngreuni
  • ‑ngreuni
  • îngreunai
  • ‑ngreunai
  • îngreunași
  • ‑ngreunași
  • îngreunaseși
  • ‑ngreunaseși
a III-a (el, ea)
  • îngreună
  • ‑ngreună
(să)
  • îngreune
  • ‑ngreune
  • îngreuna
  • ‑ngreuna
  • îngreună
  • ‑ngreună
  • îngreunase
  • ‑ngreunase
plural I (noi)
  • îngreunăm
  • ‑ngreunăm
(să)
  • îngreunăm
  • ‑ngreunăm
  • îngreunam
  • ‑ngreunam
  • îngreunarăm
  • ‑ngreunarăm
  • îngreunaserăm
  • ‑ngreunaserăm
  • îngreunasem
  • ‑ngreunasem
a II-a (voi)
  • îngreunați
  • ‑ngreunați
(să)
  • îngreunați
  • ‑ngreunați
  • îngreunați
  • ‑ngreunați
  • îngreunarăți
  • ‑ngreunarăți
  • îngreunaserăți
  • ‑ngreunaserăți
  • îngreunaseți
  • ‑ngreunaseți
a III-a (ei, ele)
  • îngreună
  • ‑ngreună
(să)
  • îngreune
  • ‑ngreune
  • îngreunau
  • ‑ngreunau
  • îngreuna
  • ‑ngreuna
  • îngreunaseră
  • ‑ngreunaseră
îngreona
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îngreuna îngreunare îngreunat îngreona

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) face mai greu; a (se) îngreuia, a (se) împovăra.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: împovăra îngreuia însărcina antonime: ușura 2 exemple
    exemple
    • A îngreunat calul cu multe poveri.
      surse: DLRLC
    • Plantele se îngreunează de stropi. CAMILAR, TEM. 304.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv figurat A produce o senzație de greutate, de apăsare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Un miros puternic de chiparose îngreuna aerul. ANGHEL, PR. 65.
        surse: DLRLC
      • Miroase-adormitoare văzduhul îl îngreun’, Căci vîntul adunat-a de flori de tei troiene. EMINESCU, O. I 97.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat A face ca ceva să devină anevoios, greu de îndeplinit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: îngreuia un exemplu
    exemple
    • În schițele marilor maeștri nici un amănunt de prisos, nici un element străin nu îngreunează desfășurarea acțiunii. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 2/5.
      surse: DLRLC

etimologie: