24 de definiții pentru îngălbenit gălbenit îngălbinit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îngălbenit1 sn [At: DRĂGHICI, R. 26 / Pl: ~uri / E: îngălbeni] 1 Îngălbenire (1). 2 Veștejire. 3 Paloare. 4 Îngălbenire (4).

îngălbenit2, ~ă a [At: DRĂGHICI, R. 26/41 / V: (îvr) ~bin~ / Pl: ~iți, ~e / E: îngălbeni] 1 Care a devenit galben. 2 Care s-a veștejit. 3 Care s-a făcut palid. 4 Care s-a trecut.

ÎNGĂLBENÍT, -Ă, îngălbeniți, -te, adj. Devenit galben, palid; p. ext. ofilit, veștejit; gălbenit. [Var.: (pop.) îngălbinít, -ă adj.] – V. îngălbeni.

ÎNGĂLBENÍT, -Ă, îngălbeniți, -te, adj. Devenit galben, palid; p. ext. ofilit, veștejit; gălbenit. [Var.: (pop.) îngălbinít, -ă adj.] – V. îngălbeni.

ÎNGĂLBENÍT, -Ă, îngălbeniți, -te, adj. Devenit galben, palid; p. ext. ofilit, veșted. Își dădu seama că fețele celor din grup nu erau îngălbenite. DUMITRIU, N. 97. De pe pereții-ngălbeniți Se dezlipește-n pături varul. GOGA, P. 19. Era toamnă și frunzele îngălbenite... se scuturau ca un fior misterios de regret. VLAHUȚĂ, O. A. III 72. – Variante: îngălbinít, -ă, gălbenít, -ă (EMINESCU, N. 63) adj.

îngălbeni [At: VARLAAM, ap. TDRG / V: (îvr) ~bini / Pzi: ~nesc / E: în- + galben] 1-2 vtr (A face să devină sau) a deveni galben. 3 vr (D. frunze, foi etc.) A se veșteji. 4-5 vri (D. oameni) A deveni palid. 6-7 vri (Pex) A se trece.

ÎNGĂLBENÍ, îngălbenesc, vb. IV. Intranz., refl. și tranz. A deveni sau a face să devină galben, palid; p. ext. a (se) ofili, a (se) veșteji; a (se) gălbeni. [Var.: (pop.) îngălbiní vb. IV] – În + galben.

ÎNGĂLBENÍ, îngălbenesc, vb. IV. Intranz., refl. și tranz. A deveni sau a face să devină galben, palid; p. ext. a (se) ofili, a (se) veșteji; a (se) gălbeni. [Var.: (pop.) îngălbiní vb. IV] – În + galben.

ÎNGĂLBINÍ vb. IV v. îngălbeni.

ÎNGĂLBINÍ vb. IV v. îngălbeni.

ÎNGĂLBINÍT, -Ă adj. v. îngălbenit.

ÎNGĂLBINÍT, -Ă adj. v. îngălbenit.

ÎNGĂLBINÍT, -Ă adj. v. îngălbenit.

GĂLBENÍ vb. IV v. îngălbeni.

GĂLBENÍT, -Ă adj. v. îngălbenit.

GĂLBINÍ vb. IV v. îngălbeni.

ÎNGĂLBENÍ, îngălbenesc, vb. IV. Intranz. și refl. A deveni galben, palid; p. ext. a se ofili, a se veșteji, a se trece. Șapte prunci, zi cu zi, se îngălbeneau ca buruiana. CAMILAR, N. I 214. Frunza tînjea, se îngălbenea; celelalte, de pe același copac, parcă se îngălbeniseră și mai repede. GÎRLEANU, L. 42. Ionel zicea, Însă cum zicea, El îngălbenea Și rău îi părea C-a vorbit minciună, N-a zis vorbă bună. COȘBUC, P. II 158. ◊ Tranz. Soarele a îngălbenit hîrtia. – Variante: (regional) îngălbiní (ALECSANDRI, P. P. 90, id. P. III 143, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 212), gălbení (RUSSO, O. 51), gălbiní (ȘEZ. I 171) vb. IV.

ÎNGĂLBINÍ, vb. IV v. îngălbeni.

A ÎNGĂLBENÍ ~ésc tranz. A face să se îngălbenească. /în + galben

A SE ÎNGĂLBENÍ mă ~ésc intranz. 1) A căpăta culoarea galbenă; a deveni galben. 2) (despre persoane) A deveni palid; a păli. /în + galben

îngălbenì v. a (se) face galben, a deveni palid.

îngălbenésc v. tr. Fac galben: timpu îngălbenește hîrtia. V. intr. Devin galben: am îngălbenit de frică. V. refl. Devin galben: frunzele s’aŭ îngălbenit de toamnă. Devin palid: omu s’a îngălbenit de frică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îngălbení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngălbenésc, imperf. 3 sg. îngălbeneá; conj. prez. 3 să îngălbeneáscă

îngălbení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngălbenésc, imperf. 3 sg. îngălbeneá; conj. prez. 3 sg. și pl. îngălbeneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNGĂLBENÍT adj. 1. v. palid. 2. v. ofilit.

ÎNGĂLBENIT adj. 1. galben, palid, (livr.) pal, (rar) pălit, (înv. și pop.) searbăd, (pop. și fam.) gălbejit, (pop.) pierit, spelb, (înv. și reg.) smolit, (reg.) gălbăcios, (Ban. și Olt.) galfăd. (~ de emoție.) 2. galben, ofilit, pălit, trecut, uscat, veșted, veștejit, (pop.) gălbenit, (reg.) pîhăvit, (Mold. și Bucov.) ugilit. (O plantă, o frunză ~.)

ÎNGĂLBENÍ vb. 1. v. păli. 2. v. ofili.

ÎNGĂLBENI vb. 1. a păli, (înv. și reg.) a (se) serbezi. (A ~ de emoție.) 2. a (se) ofili, a păli, a (se) trece, a (se) usca, a (se) veșteji, (astăzi rar) a tînji, (pop.) a (se) gălbeni, (înv. și reg.) a seca, (reg.) a (se) petrece, a (se) pîhăvi, (prin Mold.) a (se) probăjeni, (prin Mold. și Transilv.) a (se) probozi, (Mold. și Bucov.) a (se) ugili. (O plantă care s-a ~.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a se îngălbeni de frică expr. a se speria foarte tare.

Intrare: îngălbenit
îngălbenit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngălbenit
  • ‑ngălbenit
  • îngălbenitul
  • îngălbenitu‑
  • ‑ngălbenitul
  • ‑ngălbenitu‑
  • îngălbeni
  • ‑ngălbeni
  • îngălbenita
  • ‑ngălbenita
plural
  • îngălbeniți
  • ‑ngălbeniți
  • îngălbeniții
  • ‑ngălbeniții
  • îngălbenite
  • ‑ngălbenite
  • îngălbenitele
  • ‑ngălbenitele
genitiv-dativ singular
  • îngălbenit
  • ‑ngălbenit
  • îngălbenitului
  • ‑ngălbenitului
  • îngălbenite
  • ‑ngălbenite
  • îngălbenitei
  • ‑ngălbenitei
plural
  • îngălbeniți
  • ‑ngălbeniți
  • îngălbeniților
  • ‑ngălbeniților
  • îngălbenite
  • ‑ngălbenite
  • îngălbenitelor
  • ‑ngălbenitelor
vocativ singular
plural
îngălbinit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngălbinit
  • ‑ngălbinit
  • îngălbinitul
  • îngălbinitu‑
  • ‑ngălbinitul
  • ‑ngălbinitu‑
  • îngălbini
  • ‑ngălbini
  • îngălbinita
  • ‑ngălbinita
plural
  • îngălbiniți
  • ‑ngălbiniți
  • îngălbiniții
  • ‑ngălbiniții
  • îngălbinite
  • ‑ngălbinite
  • îngălbinitele
  • ‑ngălbinitele
genitiv-dativ singular
  • îngălbinit
  • ‑ngălbinit
  • îngălbinitului
  • ‑ngălbinitului
  • îngălbinite
  • ‑ngălbinite
  • îngălbinitei
  • ‑ngălbinitei
plural
  • îngălbiniți
  • ‑ngălbiniți
  • îngălbiniților
  • ‑ngălbiniților
  • îngălbinite
  • ‑ngălbinite
  • îngălbinitelor
  • ‑ngălbinitelor
vocativ singular
plural
gălbenit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gălbenit
  • gălbenitul
  • gălbenitu‑
  • gălbeni
  • gălbenita
plural
  • gălbeniți
  • gălbeniții
  • gălbenite
  • gălbenitele
genitiv-dativ singular
  • gălbenit
  • gălbenitului
  • gălbenite
  • gălbenitei
plural
  • gălbeniți
  • gălbeniților
  • gălbenite
  • gălbenitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îngălbenit gălbenit îngălbinit

  • 1. Devenit galben, palid.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: galben (culoare) palid 2 exemple
    exemple
    • Își dădu seama că fețele celor din grup nu erau îngălbenite. DUMITRIU, N. 97.
      surse: DLRLC
    • De pe pereții-ngălbeniți Se dezlipește-n pături varul. GOGA, P. 19.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi îngălbeni
    surse: DEX '98

îngălbeni îngălbenire îngălbenit gălbeni gălbenit gălbini îngălbini îngălbinire îngălbinit

  • 1. A deveni sau a face să devină galben, palid.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: păli (îngălbeni) 3 exemple
    exemple
    • Șapte prunci, zi cu zi, se îngălbeneau ca buruiana. CAMILAR, N. I 214.
      surse: DLRLC
    • Ionel zicea, Însă cum zicea, El îngălbenea Și rău îi părea C-a vorbit minciună, N-a zis vorbă bună. COȘBUC, P. II 158.
      surse: DLRLC
    • Soarele a îngălbenit hârtia.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune A (se) ofili, a (se) veșteji; a (se) gălbeni.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: gălbeni ofili veșteji un exemplu
      exemple
      • Frunza tînjea, se îngălbenea; celelalte, de pe același copac, parcă se îngălbeniseră și mai repede. GÎRLEANU, L. 42.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • În + galben
    surse: DEX '98