22 de definiții pentru înflăcărat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înflăcărat, ~ă a [At: MARCOVICI, C. 102/10 / Pl: ~ați, ~e / E: înflăcăra] 1 (Fig) Plin de ardoare Si: avântat, pasionat. 2 Aprins. 3 (Pex) De culoare roșie ca focul. 4 Dogoritor.

ÎNFLĂCĂRÁT, -Ă, înflăcărați, -te, adj. 1. Avântat, pasionat. 2. Care e aprins, care dogorește; p. ext. de culoare roșie ca focul. – V. înflăcăra.

ÎNFLĂCĂRÁT, -Ă, înflăcărați, -te, adj. 1. Avântat, pasionat. 2. Care e aprins, care dogorește; p. ext. de culoare roșie ca focul. – V. înflăcăra.

ÎNFLĂCĂRÁT, -Ă, înflăcărați, -te, adj. 1. Care e aprins, care dogorește, aruncă văpăi; p. ext. de culoare roșie ca focul. Soarele înflăcărat.Preotul Petrea își scoase pe o ușă jumătatea de sus a trupului, cu barba înflăcărată. SADOVEANU, P. M. 162. Norii fugeau goniți de vînturile din înălțimi, cerul de sticlă înflăcărat uscase totul. GÎRLEANU, L. 41. [Balaurul] întoarse capul cel vărsător de foc... dar Făt-Frumos, mai iute ca vîntul, repezi paloșul și, cît te ștergi la un ochi, capul cel înflăcărat căzu la pămînt. POPESCU, B. II 21. În părul ei de aur rubine-nflăcărate Și-n ochii ei s-adună lumina sfintei mări. EMINESCU, O. I 97. 2. (Despre oameni și manifestări ale lor) Pasionat, avîntat, înfocat. Beethoven a fost un înflăcărat militant pentru triumful ideilor republicane. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 381, 4/2. Consultații juridice, discuții înflăcărate, certuri violente se repetau în fiecare zi. BART, E. 266. ◊ (Adverbial) Scria înflăcărat băietul și cu-o luciditate rară. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 9.

înflăcărat a. 1. tare aprins; 2. fig. plin de foc: cuvântare înflăcărată.

înflăcărát, -ă adj. Fig. Aprins, înfocat, entusiast. Adv. A vorbi înflăcărat.

înflăcăra [At: NEGRUZZI, S. I, 17 / Pzi: ~rez / E: în- + flacără] 1-2 vtr (Fig) A (se) aprinde Si: a (se) emoționa, a (se) înfierbânta, a (se) pasiona. 3-4 vtr (Fig) (A face să capete sau) a căpăta culoarea flăcării Si: a (se) înroși, a (se) îmbujora. 5 vi (Rar) A arde în flăcări.

ÎNFLĂCĂRÁ, înflăcărez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) aprinde, a (se) înfierbânta, a (se) pasiona, a (se) entuziasma. 2. A face să capete sau a căpăta culoarea flăcării; a (se) înroși, a se îmbujora. – În + flacără.

ÎNFLĂCĂRÁ, înflăcărez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) aprinde, a (se) înfierbânta, a (se) pasiona, a (se) entuziasma. 2. A face să capete sau a căpăta culoarea flăcării; a (se) înroși, a se îmbujora. – În + flacără.

ÎNFLĂCĂRÁ, înflăcărez, vb. I. Tranz. 1. A insufla avînt, a stîrni entuziasm; a entuziasma, a pasiona. Nu mai avea pe căpetenia care să-i înflăcăreze. ISPIRESCU, M. V. 59. ◊ Absol. Ca scriitor revoluționar [Bălcescu] a scris discursuri, compuneri capabile să miște și să înflăcăreze. L. ROM. 1953, nr. 1, 35. Iscusita fată... Cu a ei cătătură ce înflăcăra. NEGRUZZI, S. II 31. ♦ Refl. A se aprinde, a se anima; a se pasiona, a se entuziasma. Rău, Ignate! Foarte rău! se înflăcără iarăși primarul. REBREANU, R. I 238. 2. A face să capete culoarea flăcării, a înroși, a împurpura. Vestea neașteptată i-a înflăcărat obrajii.Pojarul zorilor de mai Înflăcărează valea toată. DEȘLIU, M. 19. ◊ Refl. Deodată scînteiară sulițele de lumină ale soarelui, răsăritul se înflăcăra într-o fierbere argintie. SADOVEANU, O. VI 20. Deasupra casei ei în infinit, ardea o stea roșie, se înflăcăra și se stingea. IBRĂILEANU, A. 141.

A SE ÎNFLĂCĂRÁ mă ~éz intranz. 1) A deveni roșu-aprins (ca flacăra); a se învăpăia. 2) fig. A căpăta tot mai mult suflet; a se umple de elan; a se însufleți; a se anima; a se ambala; a se antrena; a se entuziasma; a se electriza. /în + flacără

A ÎNFLĂCĂRÁ ~éz tranz. A face să se înflăcăreze; a învăpaia. [Sil. în-flă-] /în + flacără

înflăcărà v. 1. a face să dea flacără, a aprinde; 2. a face flacără, a se aprinde; 3. fig. a excita, a irita.

înflăcăréz v. tr. (d. flacără. V. flăcărez). Fig. Aprind, învăpăĭez, entusiazmez, umplu de curaj: aceste vorbe înflăcărară armata.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înflăcărá (a ~) vb., ind. prez. 3 înflăcăreáză

înflăcărá vb., ind. prez. 1 sg. înflăcăréz, 3 sg. și pl. înflăcăreáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNFLĂCĂRÁT adj. 1. avântat, impetuos, temperamental, (fig.) arzător. (Un om ~.) 2. v. entuziast. 3. v. impetuos.

ÎNFLĂCĂRÁT adj. v. aprins, intens, puternic, viu.

ÎNFLĂCĂRAT adj. 1. avîntat, impetuos, temperamental, (fig.) arzător. (Un om ~.) 2. avîntat, entuziasmat, entuziast, fervent, focos, înfocat, însuflețit, pasional, (livr.) ardent, (fig.) aprins, arzător, fierbinte, înaripat. (Cuvinte ~; un discurs ~.) 3. aprig, furtunos, impetuos, impulsiv, iute, înfocat, năvalnic, nedomolit, nepotolit, nestăpînit, nestăvilit, sălbatic, tumultuos, vehement, violent, (fig.) aprins, viforos, vijelios, vulcanic. (Un temperament ~.)

înflăcărat adj. v. APRINS. INTENS. PUTERNIC. VIU.

ÎNFLĂCĂRÁ vb. v. antrena.

ÎNFLĂCĂRÁ vb. 1. a (se) înfoca, a (se) înroși, (fig.) a (se) aprinde, a (se) încinge. (S-a ~ de emoție.) 2. v. entuziasma.

ÎNFLĂCĂRA vb. 1. a (se) înfoca, a (se) înroși, (fig.) a (se) aprinde, a (se) încinge. (S-a ~ de emoție.) 2. a (se) entuziasma, a (se) însufleți, a (se) pasiona, (fig.) a (se) aprinde, a (se) încălzi, (rar fig.) a (se) învăpăia. (Proiectul l-a ~.)

Intrare: înflăcărat
înflăcărat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înflăcărat
  • ‑nflăcărat
  • înflăcăratul
  • înflăcăratu‑
  • ‑nflăcăratul
  • ‑nflăcăratu‑
  • înflăcăra
  • ‑nflăcăra
  • înflăcărata
  • ‑nflăcărata
plural
  • înflăcărați
  • ‑nflăcărați
  • înflăcărații
  • ‑nflăcărații
  • înflăcărate
  • ‑nflăcărate
  • înflăcăratele
  • ‑nflăcăratele
genitiv-dativ singular
  • înflăcărat
  • ‑nflăcărat
  • înflăcăratului
  • ‑nflăcăratului
  • înflăcărate
  • ‑nflăcărate
  • înflăcăratei
  • ‑nflăcăratei
plural
  • înflăcărați
  • ‑nflăcărați
  • înflăcăraților
  • ‑nflăcăraților
  • înflăcărate
  • ‑nflăcărate
  • înflăcăratelor
  • ‑nflăcăratelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înflăcărat

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Beethoven a fost un înflăcărat militant pentru triumful ideilor republicane. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 381, 4/2.
      surse: DLRLC
    • Consultații juridice, discuții înflăcărate, certuri violente se repetau în fiecare zi. BART, E. 266.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Scria înflăcărat băietul și cu-o luciditate rară. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 9.
      surse: DLRLC
  • 2. Care e aprins, care dogorește.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: aprins (adj.) 3 exemple
    exemple
    • Soarele înflăcărat.
      surse: DLRLC
    • Norii fugeau goniți de vînturile din înălțimi, cerul de sticlă înflăcărat uscase totul. GÎRLEANU, L. 41.
      surse: DLRLC
    • [Balaurul] întoarse capul cel vărsător de foc... dar Făt-Frumos, mai iute ca vîntul, repezi paloșul și, cît te ștergi la un ochi, capul cel înflăcărat căzu la pămînt. POPESCU, B. II 21.
      surse: DLRLC
    • 2.1. prin extensiune De culoare roșie ca focul.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Preotul Petrea își scoase pe o ușă jumătatea de sus a trupului, cu barba înflăcărată. SADOVEANU, P. M. 162.
        surse: DLRLC
      • În părul ei de aur rubine-nflăcărate Și-n ochii ei s-adună lumina sfintei mări. EMINESCU, O. I 97.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi înflăcăra
    surse: DEX '09 DEX '98

înflăcăra înflăcărare înflăcărat

  • 1. A (se) aprinde, a (se) înfierbânta, a (se) pasiona, a (se) entuziasma.
    exemple
    • Nu mai avea pe căpetenia care să-i înflăcăreze. ISPIRESCU, M. V. 59.
      surse: DLRLC
    • absolut Ca scriitor revoluționar [Bălcescu] a scris discursuri, compuneri capabile să miște și să înflăcăreze. L. ROM. 1953, nr. 1, 35.
      surse: DLRLC
    • absolut Iscusita fată... Cu a ei cătătură ce înflăcăra. NEGRUZZI, S. II 31.
      surse: DLRLC
    • Rău, Ignate! Foarte rău! se înflăcără iarăși primarul. REBREANU, R. I 238.
      surse: DLRLC
  • 2. A face să capete sau a căpăta culoarea flăcării; a (se) înroși, a se îmbujora.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: îmbujora împurpura înroși 4 exemple
    exemple
    • Vestea neașteptată i-a înflăcărat obrajii.
      surse: DLRLC
    • Pojarul zorilor de mai Înflăcărează valea toată. DEȘLIU, M. 19.
      surse: DLRLC
    • Deodată scînteiară sulițele de lumină ale soarelui, răsăritul se înflăcăra într-o fierbere argintie. SADOVEANU, O. VI 20.
      surse: DLRLC
    • Deasupra casei ei în infinit, ardea o stea roșie, se înflăcăra și se stingea. IBRĂILEANU, A. 141.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + flacără
    surse: DEX '09 DEX '98