11 definiții pentru înfiorător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înfiorător, ~oare [At: CREANGĂ, P. 14 / P: ~fi-o~ / Pl: ~i, ~oare / E: înfiora + -(ă)tor] 1 Care produce fiori de spaimă Si: fioros, îngrozitor, înspăimântător. 2 sm (Înv) Diavol.

ÎNFIORĂTÓR, -OÁRE, înfiorători, -oare, adj. Care produce fiori (de spaimă); fioros, înspăimântător, îngrozitor. [Pr.: -fi-o-] – Înfiora + suf. -ător.

ÎNFIORĂTÓR, -OÁRE, înfiorători, -oare, adj. Care produce fiori (de spaimă); fioros, înspăimântător, îngrozitor. [Pr.: -fi-o-] – Înfiora + suf. -ător.

ÎNFIORĂTÓR, -OÁRE, înfiorători, -oáre, adj. Care produce fiori (de spaimă); fioros, înspăimîntător, îngrozitor. Iată un tablou înfiorător al mecanismului și moralității economiei burgheze. SAHIA, U.R.S.S. 69. În larg întunericul era înfiorător. DUNĂREANU, CH. 233. Deodată se umplu cîmpia de o mulțime de dihănii, care de care mai grozave, care de care mai înfiorătoare. POPESCU, B. I 38. ◊ (Adverbial) Calul necheza înfiorător. (Pe lîngă un adjectiv, dă acestuia valoare de superlativ) Zilele astea am fost chinuită de întrebarea dacă era ceva adevărat din tot ce mi-ai spus atunci urît, înfiorător de urît, sau dacă furia te-a făcut să spui vorbe care nu erau ale tale. DEMETRIUS, C. 60. Nopțile de vară Sînt înfiorător de dulci. VLAHUȚĂ, O. A. 31. – Pronunțat: -fi-o-.

ÎNFIORĂTÓR1 adv. 1) Foarte tare. Țipa ~. 2) (urmat de un adjectiv cu prepoziția de) Extraordinar; extrem. ~ de urât. /v. a înfiora + suf. ~ător

ÎNFIORĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) Care înfioară; în stare să provoace fiori (de groază); înspăimântător; înfricoșător; îngrozitor; sinistru. Tablou ~. /v. a înfiora + suf. ~ător

înfiorătór, -oáre adj. Care te face să simțĭ fiorĭ: spectacul înfiorător.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înfiorătór (-fi-o-) adj. m., pl. înfiorătóri; f. sg. și pl. înfiorătoáre

înfiorătór adj. m. (sil. -fi-o-), pl. înfiorătóri; f. sg. și pl. înfiorătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNFIORĂTÓR adj. 1. v. groaznic. 2. v. îngrozitor. 3. v. cumplit. 4. v. atroce. 5. colosal, cumplit, extraordinar, fenomenal, formidabil, groaznic, grozav, infernal, îngrozitor, înspăimântător, năprasnic, strașnic, teribil, (Transilv.) pogan, (fig.) îndrăcit, turbat. (O vijelie ~.)

ÎNFIORĂTOR adj. 1. groaznic, înfricoșător, îngrozitor, înspăimîntător, oribil, (înv. și pop.) spăimîntător, (pop.) spăimos, (înv.) spăimîntos. (Un lucru ~.) 2. cumplit, cutremurător, fioros, groaznic, grozav, înfricoșător, îngrozitor, înspăimîntător, macabru, monstruos, oribil, sîngeros, teribil, zguduitor, (livr.) abominabil, terifiant, terific, (înv. și pop.) rău. (O crimă ~.) 3. aprig, cumplit, groaznic, înfricoșător, îngrozitor, nebun, sălbatic, violent. (O pasiune ~ îl măcina.) 4. atroce, crunt, cumplit, fioros, groaznic, grozav, înfricoșător, îngrozitor, înspăimîntător, teribil. (O durere abdominală ~.) 5. colosal, cumplit, extraordinar, fenomenal, formidabil, groaznic, grozav, infernal, îngrozitor, înspăimîntător, năprasnic, strașnic, teribil, (Transilv.) pogan, (fig.) îndrăcit, turbat. (O vijelie ~.)

Intrare: înfiorător
înfiorător adjectiv
  • silabație: în-fi-o-
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfiorător
  • ‑nfiorător
  • înfiorătorul
  • înfiorătoru‑
  • ‑nfiorătorul
  • ‑nfiorătoru‑
  • înfiorătoare
  • ‑nfiorătoare
  • înfiorătoarea
  • ‑nfiorătoarea
plural
  • înfiorători
  • ‑nfiorători
  • înfiorătorii
  • ‑nfiorătorii
  • înfiorătoare
  • ‑nfiorătoare
  • înfiorătoarele
  • ‑nfiorătoarele
genitiv-dativ singular
  • înfiorător
  • ‑nfiorător
  • înfiorătorului
  • ‑nfiorătorului
  • înfiorătoare
  • ‑nfiorătoare
  • înfiorătoarei
  • ‑nfiorătoarei
plural
  • înfiorători
  • ‑nfiorători
  • înfiorătorilor
  • ‑nfiorătorilor
  • înfiorătoare
  • ‑nfiorătoare
  • înfiorătoarelor
  • ‑nfiorătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înfiorător

  • 1. Care produce fiori (de spaimă).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fioros îngrozitor înspăimântător 4 exemple
    exemple
    • Iată un tablou înfiorător al mecanismului și moralității economiei burgheze. SAHIA, U.R.S.S. 69.
      surse: DLRLC
    • În larg întunericul era înfiorător. DUNĂREANU, CH. 233.
      surse: DLRLC
    • Deodată se umplu cîmpia de o mulțime de dihănii, care de care mai grozave, care de care mai înfiorătoare. POPESCU, B. I 38.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Calul necheza înfiorător.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Pe lângă un adjectiv, dă acestuia valoare de superlativ.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Zilele astea am fost chinuită de întrebarea dacă era ceva adevărat din tot ce mi-ai spus atunci urît, înfiorător de urît, sau dacă furia te-a făcut să spui vorbe care nu erau ale tale. DEMETRIUS, C. 60.
        surse: DLRLC
      • Nopțile de vară Sînt înfiorător de dulci. VLAHUȚĂ, O. A. 31.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Înfiora + sufix -ător.
    surse: DEX '09 DEX '98