23 de definiții pentru înfiere înfiare înfiire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înfiere sf [At: DA ms / P: ~fi-e~ / V: (rar) ~are, ~iire / Pl: ~ri / E: înfia] 1 Adoptare cu forme legale a unui copil Si: (înv) înfială. 2 (Nob) Însușire a unor cuvinte, păreri etc.

ÎNFIÉRE, înfieri, s. f. Acțiunea de a înfia și rezultatul ei; adoptare, adopție. [Pr.: -fi-e-] – V. înfia.

ÎNFIÉRE, înfieri, s. f. Acțiunea de a înfia și rezultatul ei; adoptare, adopție. [Pr.: -fi-e-] – V. înfia.

ÎNFIÉRE, înfieri, s. f. Acțiunea de a înfia și rezultatul ei; adoptare, adopțiune. – Pronunțat: -fi-e-.

înfiére f. Acțiunea de a înfia, adopțiune.

înfia vt [At: ALECSANDRI, ap. TDRG / P: ~fi-a~ / V: (înv) ~fii / Pzi: ~iez / E: în- + fiu] 1 A adopta cu forme legale un copil. 2 (Nob) A-și însuși cuvinte, păreri etc.

înfiare sf vz înfiere

înfiire sf vz înfiere

ÎNFIÁ, înfiez, vb. I. Tranz. A adopta (cu forme legale) un copil. [Pr.: -fi-a] – În + fiu.

ÎNFIÁ, înfiez, vb. I. Tranz. A adopta (cu forme legale) un copil. [Pr.: -fi-a] – În + fiu.

ÎNFIÁ, înfiez, vb. I. Tranz. A adopta (un copil), a lua de suflet. Era înfiată de el. CAMIL PETRESCU, O. II 158. Îmi propun să iau cu mine în Europa... pe arabul acest mic. – Vrei poate să-l înfiezi? ALECSANDRI, O. P. 349. – Pronunțat: -fi-a.

A ÎNFIÁ ~éz tranz. (copii) A primi în familie cu drept de copil legitim; a lua de suflet; a adopta. [Sil. -fi-a] /în + fiu

înfià v. a lua drept fiu, a adopta de fiu.

înfiéz v. tr. (d. fiŭ). Adopt ca fiŭ, ĭaŭ de suflet.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înfiére (-fi-e-) s. f., g.-d. art. înfiérii; pl. înfiéri

înfiére s. f. (sil. -fi-e-), g.-d. art. înfiérii; pl. înfiéri

înfiá (a ~) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 înfiáză, 1 pl. înfiém (-fi-em); conj. prez. 3 înfiéze; ger. înfiínd (-fi-ind)

înfiá vb. (sil. -fi-a), ind. prez. 1 sg. înfiéz, 3 sg. și pl. înfiáză, 1 pl. înfiém (sil. -fi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. înfiéze; ger. înfiínd (sil. -fi-ind)

înfiez, -fiază 3, -fieze 3 conj., -fiam 1 imp., -fiere inf. s.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNFIÉRE s. (JUR.) adoptare, adopție. (~ unui copil.)

ÎNFIERE s. (JUR.) adoptare, adopție. (~ unui copil.)

ÎNFIÁ vb. (JUR.) a adopta. (A ~ un nou-născut.)

ÎNFIA vb. (JUR.) a adopta. (A ~ un nou-născut.)[1]

  1. În original, cuv. greșit accentuat: înfia. LauraGellner

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

înfiére, înfieri s. f. Acțiunea de a înfia și rezultatul ei. ♦ (Sens biblic) Unul dintre efectele botezului, care, după ce ne-a curățit de păcat, ne-a sfințit, ne-a acordat harul mântuitor și am devenit fii și moștenitori ai lui Dumnezeu prin Iisus Hristos. – Din înfia.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

înfia, înfiez v. t. a aresta.

Intrare: înfiere
  • silabație: în-fi-e-re
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfiere
  • ‑nfiere
  • înfierea
  • ‑nfierea
plural
  • înfieri
  • ‑nfieri
  • înfierile
  • ‑nfierile
genitiv-dativ singular
  • înfieri
  • ‑nfieri
  • înfierii
  • ‑nfierii
plural
  • înfieri
  • ‑nfieri
  • înfierilor
  • ‑nfierilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfiare
  • ‑nfiare
  • înfiarea
  • ‑nfiarea
plural
  • înfieri
  • ‑nfieri
  • înfierile
  • ‑nfierile
genitiv-dativ singular
  • înfieri
  • ‑nfieri
  • înfierii
  • ‑nfierii
plural
  • înfieri
  • ‑nfieri
  • înfierilor
  • ‑nfierilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfiire
  • ‑nfiire
  • înfiirea
  • ‑nfiirea
plural
  • înfiiri
  • ‑nfiiri
  • înfiirile
  • ‑nfiirile
genitiv-dativ singular
  • înfiiri
  • ‑nfiiri
  • înfiirii
  • ‑nfiirii
plural
  • înfiiri
  • ‑nfiiri
  • înfiirilor
  • ‑nfiirilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înfiere înfiare înfiire

  • 1. Acțiunea de a înfia și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: adoptare adopție

etimologie:

  • vezi înfia
    surse: DEX '09 DEX '98

înfia înfiat înfiere înfiare înfiire

  • 1. A adopta (cu forme legale) un copil.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: adopta 2 exemple
    exemple
    • Era înfiată de el. CAMIL PETRESCU, O. II 158.
      surse: DLRLC
    • Îmi propun să iau cu mine în Europa... pe arabul acest mic. – Vrei poate să-l înfiezi? ALECSANDRI, O. P. 349.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + fiu
    surse: DEX '09 DEX '98