9 definiții pentru înfierat (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNFIERÁT2, -Ă, înfierați, -te, adj. 1. (Despre animale) Însemnat cu fierul roșu; (despre semne) aplicat cu fierul roșu. 2. Fig. Osândit în public; stigmatizat. 3. (Pop.) Îmbrăcat în fier; ferecat. – V. înfiera.

ÎNFIERÁT2, -Ă, înfierați, -te, adj. 1. (Despre animale) Însemnat cu fierul roșu; (despre semne) aplicat cu fierul roșu. 2. Fig. Osândit în public; stigmatizat. 3. (Pop.) Îmbrăcat în fier; ferecat. – V. înfiera.

înfierat2, ~ă a [At: M. COSTIN, ap. DA / V: (reg) ~înher~ / Pl: ~ați, ~e / E: înfiera2] 1 (D. oameni, animale, arbori etc.) însemnat cu fierul roșu. 2 (D. pete, semne) Aplicat cu fierul roșu. 3 (Fig) Criticat cu severitate. 4 Condamnat în public Si: stigmatizat.

ÎNFIERÁT 2, -Ă, înfierați, -te, adj. 1. (Despre animale) Însemnat cu fierul înroșit în foc; p. ext. (despre semne) aplicat cu fierul roșu. Aho, aho! Plugul bade cu 12 boi, Boi bourei, În coadă cudălbei, În frunte țintați, În coarne-nfierați. TEODORESCU, P. P. 143. ◊ Fig. Pata fărdelegii în fruntea-mi înfierată. ALECSANDRI, P. A. 172. 2. Fig. Osîndit în public, dezaprobat, stigmatizat. 3. Îmbrăcat în fier, ferecat. Car nou, bine ferecat, Plug ales și înfierat. SEVASTOS, N. 291. – Pronunțat: -fie-.

ÎNFIERÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNFIERA. 2) pop. rar Care este acoperit cu fier; ferecat. /v. a înfiera


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNFIERÁT adj. stigmatizat, (înv.) pecetluit. (Un condamnat ~.)

ÎNFIERÁT adj. v. ferecat, șinuit.

ÎNFIERAT adj. stigmatizat, (înv.) pecetluit. (Un condamnat ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

înfierát, înfierátă, adj. (pop., în sintagma) cale înfierată = cale ferată.

Intrare: înfierat (adj.)
înfierat1 (adj.) adjectiv
  • silabație: în-fie-rat info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfierat
  • ‑nfierat
  • înfieratul
  • înfieratu‑
  • ‑nfieratul
  • ‑nfieratu‑
  • înfiera
  • ‑nfiera
  • înfierata
  • ‑nfierata
plural
  • înfierați
  • ‑nfierați
  • înfierații
  • ‑nfierații
  • înfierate
  • ‑nfierate
  • înfieratele
  • ‑nfieratele
genitiv-dativ singular
  • înfierat
  • ‑nfierat
  • înfieratului
  • ‑nfieratului
  • înfierate
  • ‑nfierate
  • înfieratei
  • ‑nfieratei
plural
  • înfierați
  • ‑nfierați
  • înfieraților
  • ‑nfieraților
  • înfierate
  • ‑nfierate
  • înfieratelor
  • ‑nfieratelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înfierat (adj.)

etimologie:

  • vezi înfiera
    surse: DEX '09 NODEX