15 definiții pentru îndurerare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNDURERÁRE s. f. Mâhnire, întristare. – V. îndurera.

ÎNDURERÁRE s. f. Mâhnire, întristare. – V. îndurera.

îndurerare sf [At: DA ms / Pl: ~rări / E: îndurera] 1 (Rar) Provocare a unei dureri fizice. 2 Provocare a unei mari dureri sufletești Si: întristare.

ÎNDURERÁRE s. f. Mîhnire, întristare.

ÎNDURERÁ, îndurerez, vb. I. Tranz. A provoca cuiva o durere sufletească; a întrista, a amărî, a mâhni. ♦ (Rar) A pricinui cuiva o durere fizică. – În + durere (după fr. endolorir).

ÎNDURERÁ, îndurerez, vb. I. Tranz. A provoca cuiva o durere sufletească; a întrista, a amărî, a mâhni. ♦ (Rar) A pricinui cuiva o durere fizică. – În + durere (după fr. endolorir).

îndurera vt [At: VLAHUȚĂ, D. 153 / Pzi: ~rez / E: în- + durere] 1 (Rar) A face pe cineva să simtă o durere fizică. 2 A pricinui cuiva o mare durere sufletească Si: a amărî, a întrista.

ÎNDURERÁ, îndurerez, vb. I. Tranz. A întrista (pe cineva), a provoca cuiva o durere sufletească, o mîhnire. ♦ (Rar) A pricinui o durere fizică, a face să doară. Și-i strîngea mîna, de i-o îndurera. VLAHUȚĂ, O. A. III 91.

A ÎNDURERÁ ~éz tranz. (persoane) A face să fie cuprins de durere sufletească; a mâhni adânc. /în + durere


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îndureráre s. f., g.-d. art. îndurerắrii

îndureráre s. f., g.-d. art. îndurerării

îndurerá (a ~) vb., ind. prez. 3 îndurereáză

îndurerá vb., ind. prez. 1 sg. îndureréz, 3 sg. și pl. îndurereáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNDURERÁRE s. v. mâhnire.

ÎNDURERARE s. întristare, mîhnire, (fig.) rănire.

ÎNDURERÁ vb. 1. v. mâhni. 2. v. întrista.

ÎNDURERA vb. 1. a (se) amărî, a (se) indispune, a (se) întrista, a (se) mîhni, a (se) necăji, a (se) supăra, (înv. și pop.) a (se) obidi, (înv. și reg.) a (se) scîrbi, (înv.) a (se) oțărî, a (se) rîvni, (fig.) a (se) cătrăni. (L-ai ~ azi pe tata.) 2. a durea, a întrista, a mîhni, (înv.) a dosădi, (fig.) a răni. (Mă ~ ce-mi spui.)

Intrare: îndurerare
îndurerare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndurerare
  • ‑ndurerare
  • îndurerarea
  • ‑ndurerarea
plural
  • îndurerări
  • ‑ndurerări
  • îndurerările
  • ‑ndurerările
genitiv-dativ singular
  • îndurerări
  • ‑ndurerări
  • îndurerării
  • ‑ndurerării
plural
  • îndurerări
  • ‑ndurerări
  • îndurerărilor
  • ‑ndurerărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îndurerare

etimologie:

  • vezi îndurera
    surse: DEX '98 DEX '09

îndurera îndurerare îndurerat

  • 1. A provoca cuiva o durere sufletească.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: amărî mâhni întrista
    • 1.1. rar A pricinui cuiva o durere fizică.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Și-i strîngea mîna, de i-o îndurera. VLAHUȚĂ, O. A. III 91.
        surse: DLRLC

etimologie: