21 de definiții pentru îndrumare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îndrumare sf [At: LEG. EC. PL. 74 / Pl: ~mări / E: îndruma] 1 (Șfg) Îndreptare (15). 2 Dirijare către o anumită țintă. 3 Plecare la drum. 4 Povățuire a cuiva într-un domeniu, în viață. 5 Indicație.

ÎNDRUMÁRE, îndrumări, s. f. Acțiunea de a (se) îndruma; îndreptare, dirijare; călăuzire. ♦ Indicație, directivă, sfat. – V. îndruma.

ÎNDRUMÁRE, îndrumări, s. f. Acțiunea de a (se) îndruma; îndreptare, dirijare; călăuzire. ♦ Indicație, directivă, sfat. – V. îndruma.

ÎNDRUMÁRE, îndrumări, s. f. Acțiunea de a (se) îndruma; îndreptare, dirijare, directivă, povață, sfat. Broșura cuprinde trei prelegeri ținute în cadrul cursurilor de îndrumare a corpului didactic. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 12/1. Dă-mi unele îndrumări. RETEGANUL, P. II 43.

îndruma [At: TOMA, C. V. 25 / V: (înv; cscj) ~mi / Pzi: îndrum, ~mez / E: în + drum] 1 vt A arăta cuiva drumul, îndreptându-l în direcția potrivită Si: a călăuzi. 2 vr (Reg) A se îndrepta spre o țintă. 3 vr (Reg) A pleca la drum. 4 vr A călăuzi pe cineva într-un domeniu, în viață. 5 vt (Fig) A sfătui.

ÎNDRUMÁ, îndrúm, vb. I. Tranz. 1. A arăta cuiva drumul, a îndrepta în direcția potrivită; a călăuzi. ♦ Refl. (Reg.) A se îndrepta spre o țintă, a pleca la drum, a porni. 2. A călăuzi pe cineva într-un domeniu, în viață. [Prez. ind. și: îndrumez] – În + drum.

ÎNDRUMÁ, îndrumez, vb. I. Tranz. 1. A arăta cuiva drumul, a îndrepta în direcția potrivită; a călăuzi. ♦ Refl. (Reg.) A se îndrepta spre o țintă, a pleca la drum, a porni. 2. A călăuzi pe cineva într-un domeniu, în viață. [Prez. ind. și: îndrúm] – În + drum.

ÎNDRUMÁ, îndrumez, vb. I. 1. Tranz. A pune (pe cineva) pe drumul bun, a îndrepta în direcția potrivită, a arăta calea de urmat; a călăuzi. Partidul Comunist Romîn, călăuzit în activitatea sa de teoria marxist-leninistă, și-a luat asupra sa sarcina să îndrumeze clasa muncitoare și întregul popor pe calea înfăptuirii unei societăți în care să dispară exploatarea omului de către om. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 10. Lenin l-a îndrumat și l-a ajutat pe Gorki în crearea operelor sale literare. STANCU, U.R.S.S. 25. M-au îndrumat la dumneata. RETEGANUL, P. V 65. 2. Refl. A se îndrepta spre o țintă, a pleca la drum, a porni. Acolo era frontul, către care se îndruma contingentul. SADOVEANU, M. C. 95. ◊ Fig. Ceilalți călăreți străini... se îndrumau pe căile negre ale întîmplării. SADOVEANU, N. P. 119. – Prez. ind. și: îndrúm.

A ÎNDRUMÁ ~éz tranz. 1) A orienta indicând direcția necesară; a îndrepta. 2) A susține cu sfaturi, cu recomandări; a învăța; a sfătui; a povățui. ~ pe calea cea bună. [Și îndrum] /în + drum

îndrumà v. a arăta drumul, a pune pe cale.

îndruméz v. tr. Pun pe drum, arăt drumu, îndrept pe calea cea bună (saŭ rea).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îndrumáre s. f., g.-d. art. îndrumắrii; pl. îndrumắri

îndrumáre s. f., g.-d. art. îndrumării; pl. îndrumări

îndrumá (a ~) vb., ind. prez. 3 îndrúmă

îndrumá vb., ind. prez. 1 sg. îndruméz/îndrúm, 3 sg. și pl. îndrumeáză/îndrúmă, perf. s. 1 sg. îndrumái


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNDRUMÁRE s. l. călăuzire, conducere, dirijare, ghidare, îndreptare, orientare. (~ cuiva pe drumul cel bun.) 2. v. dirijare. 3. v. directivă. 4. v. indicație. 5. v. instrucțiuni. 6. v. sfat. 7. v. pregătire.

ÎNDRUMARE s. 1. călăuzire, conducere, dirijare, ghidare, îndreptare, orientare. (~ cuiva pe drumul cel bun.) 2. dirijare, reglare. (~ circulației pe străzi.) 3. directivă, indicație, instrucțiune, normativ, normă, recomandare, (înv.) regulativ. (A respectat toate ~ primite.) 4. indicație, informație, lămurire. (A primit ~ necesară.) 5. explicație, indicație, instrucțiuni (pl.), lămurire. (~ pentru folosirea unui medicament.) 6. îndemn, învățătură, povață, povățuire, sfat, vorbă, (pop.) învăț, (înv.) consiliu, cuget, dăscălie, gînd, povățuială, povățuitură, sfătuială, sfătuire, socoteală. (I-a ascultat ~.) 7. instruire, pregătire. (~ cuiva pentru viața de gospodină.)

ÎNDRUMÁ vb. 1. v. călăuzi. 2. v. dirija. 3. v. ghida. 4. a călăuzi, a conduce, a dirija, a ghida, a îndrepta, a orienta, (înv.) a tocmi. (O ~ pe calea cea bună.) 5. a călăuzi, a conduce, a dirija, a ghida, a povățui, a sfătui, (înv.) a drege, a miji, a năstăvi. (L-a ~ bine în viață.) 6. v. sfătui. 7. v. pregăti.

ÎNDRUMÁ vb. v. apuca, îndrepta, lua, merge, orienta, păși, pleca, porni.

ÎNDRUMA vb. 1. a (se) călăuzi, a (se) conduce, a (se) ghida, a (se) orienta, (înv.) a (se) povățui. (A ~ pe un drum; după ce principii se ~ ?) 2. a dirija, a regla. (A ~ circulația.) 3. a călăuzi, a conduce, a duce, a ghida. (O ~ prin muzee.) 4. a călăuzi, a conduce, a dirija, a ghida, a îndrepta, a orienta, (înv.) a tocmi. (O ~ pe calea cea bună.) 5. a călăuzi, a conduce, a dirija, a ghida, a povățui, a sfătui, (înv.) a drege, a miji, a năstăvi. (L-a ~ bine în viață.) 6. a dăscăli, a învăța, a povățui, a sfătui. (L-a ~ multă vreme.) 7. a învăța, a povățui, a sfătui, (livr.) a consilia, (înv.) a mîngîia. (L-a ~ ce să facă.) 8. a instrui, a pregăti. (O ~ pentru viața de gospodină.)

îndruma vb. v. APUCA. ÎNDREPTA. LUA. MERGE. ORIENTA. PĂȘI. PLECA. PORNI.

A îndruma ≠ a dezorienta

Intrare: îndrumare
îndrumare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndrumare
  • ‑ndrumare
  • îndrumarea
  • ‑ndrumarea
plural
  • îndrumări
  • ‑ndrumări
  • îndrumările
  • ‑ndrumările
genitiv-dativ singular
  • îndrumări
  • ‑ndrumări
  • îndrumării
  • ‑ndrumării
plural
  • îndrumări
  • ‑ndrumări
  • îndrumărilor
  • ‑ndrumărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îndrumare

etimologie:

  • vezi îndruma
    surse: DEX '98 DEX '09

îndruma îndrumare

  • 1. A arăta cuiva drumul, a îndrepta în direcția potrivită.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: călăuzi îndrepta antonime: dezorienta un exemplu
    exemple
    • M-au îndrumat la dumneata. RETEGANUL, P. V 65.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv regional A se îndrepta spre o țintă, a pleca la drum.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: porni 2 exemple
      exemple
      • Acolo era frontul, către care se îndruma contingentul. SADOVEANU, M. C. 95.
        surse: DLRLC
      • figurat Ceilalți călăreți străini... se îndrumau pe căile negre ale întîmplării. SADOVEANU, N. P. 119.
        surse: DLRLC
  • 2. A călăuzi pe cineva într-un domeniu, în viață.
    exemple
    • Partidul Comunist Romîn, călăuzit în activitatea sa de teoria marxist-leninistă, și-a luat asupra sa sarcina să îndrumeze clasa muncitoare și întregul popor pe calea înfăptuirii unei societăți în care să dispară exploatarea omului de către om. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 10.
      surse: DLRLC
    • Lenin l-a îndrumat și l-a ajutat pe Gorki în crearea operelor sale literare. STANCU, U.R.S.S. 25.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + drum
    surse: DEX '98 DEX '09