15 definiții pentru îndruga


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îndruga vt [At: PANN, P. V. I, 10/5 / Pzi: îndrug / E: în- + drugă] 1 (Pop) A toarce lână sau cânepă în fire groase și puțin răsucite, necesare pentru anumite țesături. 2 (Pop; pex) A toarce în grabă și grosolan. 3 (Fam) A pronunța nedeslușit cuvintele Si: a îngăduia. 4 A nu putea exprima inteligibil ceva. 5 A fi fără șir la vorbă. 6 (Pex) A vorbi fără rost, nimicuri Si: a pălăvrăgi. 7-8 (Îe) A ~ (Ia) verzi și uscate sau cai verzi pe pereți sau ca la moară sau moși pe groși A înșira multe (fleacuri sau) minciuni. 9 (Fig) A mânca. 10-11 (Rar) A face ceva (de proastă calitate sau) în grabă Si: a înjgheba.

ÎNDRUGÁ, îndrúg, vb. I. Tranz. 1. A toarce lână sau cânepă în fire groase și puțin răsucite, necesare pentru anumite țesături; p. ext. a toarce grosolan și în grabă. 2. (Fam.) A pronunța nedeslușit cuvintele, a îngăima; a exprima prost ceva; a fi fără șir la vorbă; p. ext. a vorbi fără rost, nimicuri. ◊ Expr. A îndruga (la) verzi și uscate = a înșira, a spune fleacuri, minciuni, vrute și nevrute. ♦ (Rar) A face ceva în pripă; a înjgheba. – În + drugă.

ÎNDRUGÁ, îndrúg, vb. I. Tranz. 1. A toarce lână sau cânepă în fire groase și puțin răsucite, necesare pentru anumite țesături; p. ext. a toarce grosolan și în grabă. 2. (Fam.) A pronunța nedeslușit cuvintele, a îngăima; a exprima prost ceva; a fi fără șir la vorbă; p. ext. a vorbi fără rost, nimicuri. ◊ Expr. A îndruga (la) verzi și uscate = a înșira, a spune fleacuri, minciuni, vrute și nevrute. ♦ (Rar) A face ceva în pripă; a înjgheba. – În + drugă.

ÎNDRUGÁ, îndrúg, vb. I. Tranz. 1. A rosti cu greutate cuvintele, a pronunța nedeslușit, a fi lipsit de șir la vorbă (v. îngăima); p. ext. a spune fleacuri, a povesti nimicuri, a vorbi fără rost (v. trăncăni). Ce tot îndrugi, nenișorule! GALACTION, O. I 279. Nu-i adevărat nimic din tot ce-am îndrugat. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 203. Și poate n-or cunoaște vatra în jurul căreia ș-au cîrpit zi cu zi traiul, îndrugînd povești și basme. DELAVRANCEA, S. 203. Schimonosind cuvintele și îndrugîndu-le fără nici o noimă. CREANGĂ, A. 90. ◊ Expr. A îndruga,(la) verzi și uscate = a înșira vrute și nevrute, a spune nimicuri, minciuni, povești. Să vă tot îndrug la verzi și uscate. ISPIRESCU, U. 115. Toți sătenii se pun la masă și încep a îndruga la verzi și uscate. ȘEZ. I 39. ♦ (Rar) A face în pripă, a întocmi în grabă. (Refl. pas.) Dintr-acestea toate s-a îndrugat raportul... cu care mă prezent acum dinaintea d-voastre. ODOBESCU, S. II 518. 2. A toarce lînă sau cînepă în fire mai groase și mai puțin răsucite decît cele obișnuite (pentru a le folosi la anumite țesături). Bărbatul său îi aduce vrun turban vechi, îndrugat de Dominica. NEGRUZZI, S. I 239. Fetele de la Veza Nu știu toarce cînepa, Făr-o-ndrugă ca lîna. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 452. ♦ A toarce fără pricepere și fără spor; p. ext. a se dovedi leneș la lucru. Fata moșneagului nu se încurca, ci torcea cîte-un ciur plin de fuse, iar fata babei îndruga și ea cu mare-ce cîte-un fus. CREANGĂ, P. 284.

A ÎNDRUGÁ1 îndrúg tranz. pop. 1) (cuvinte, propoziții etc.) A pronunța nedeslușit, confuz; a îngăima. 2) A vorbi mult și fără rost; a trăncăni; a pălăvrăgi; a flecări. ◊ ~ (la) verzi și uscate a spune baliverne. [Sil. în-dru-] /în + drugă

A ÎNDRUGÁ2 îndrúg tranz. 1) înv. (lână, cânepă etc.) A toarce cu druga. 2) rar (acțiuni, lucrări etc.) A efectua la repezeală. /în + drugă

îndrugà v. 1. a toarce cu druga, a toarce gros: din drugă îndrugând, din furcă lucrând PANN; 2. fig. a vorbi nimicuri, a spune fleacuri: a îndruga verzi și uscate. [Sensul metaforic e un ecou dela șezători, unde se lucrează țesând și totdeodată se petrece spunând la glume și povești].

îndrúg, a v. tr. (d. drugă, fus mare). Formez o drugă (torc gros și urît atîta cît se înfășoară pe o drugă). Fig. Iron. Rar. Leg (formez) prost (o cravată ș. a.). Maĭ des. Articulez cuvinte neînțelese: nu știŭ ce îndrugă acest bețiv. Vorbesc puțin: a îndrugat cîte-va vorbe și a plecat, știe să îndruge cîte-va vorbe ruseștĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îndrugá (a ~) vb., ind. prez. 3 îndrúgă

îndrugá vb., ind. prez. 1 sg. îndrúg, 3 sg. și pl. îndrúgă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNDRUGÁ vb. 1. v. bombăni. 2. v. flecări.

ÎNDRUGA vb. 1. a bălmăji, a bîigui, a bîrîi, a bodogăni, a bolborosi, a bombăni, a boscorodi, a gîngăvi, a îngăima, a ingina, a mîrîi, a molfăi, a mormăi, a murmura, (pop.) a blodogori, a bufni, (reg.) a dondăni, a mogorogi, a mondăni, a mormoti, a morocăni, a slomni, a tolocăni, (Ban.) a pîtcăi, (prin Olt.) a șondoroi. (Ce tot ~ acolo?) 2. a flecări, a pălăvrăgi, a sporovăi, a trăncăni, (pop.) a cățăi, a dondăni, a flencăni, a fleoncăni, a tăinui, a troncăni, (înv. și reg.) a spori, (reg.) a hondrăni, a pălamojdi, a pălăvăcăi, a pălăvri, a pichirisi, a tăini, a tălălăi, a tolocăni, a torosi, a zăgrăi, (Mold.) a lehăi, a leorbăi, (prin nord-estul Olt.) a prociti, (prin Mold.) a pruji, (Transilv.) a stroncăni, (prin Munt.) a tîndăli, (Ban.) a tonoci, (înv.) a bîrfi, a limbuți, a vorovi, (fam.) a pupăi, (fig.) a clămpăni, a clănțăni, a cotcodăci, a dîrdîi, a hodorogi, a măcina, a melița, a toca. (Au ~ toată ziua despre fleacuri.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

îndrugá, îndrug, vb. tranz. – A toarce firul spre dreapta: „O fată pricepută în vrăjuri pornește cu fusul pe la fiecare fată din șezătoare și îndrugă îndărăpt din vârful caierului de la fiecare fată” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 219). – Din în- + drugă „fus” (< sl. drogǔ, ucr. druk) (Scriban, DEX, MDA).

îndrugá, îndrug, vb. tranz. – A toarce firul spre dreapta. – În- + drugă „fus” (< sl. drogǔ, ucr. druk).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

îndruga, îndrug v. t. a pronunța nedeslușit cuvintele; a îngăima; a exprima prost ceva

a îndruga verzi și uscate expr. 1. a vorbi mult și fără rost. 2. a spune minciuni.

Intrare: îndruga
verb (VT13)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îndruga
  • ‑ndruga
  • îndrugare
  • ‑ndrugare
  • îndrugat
  • ‑ndrugat
  • îndrugatu‑
  • ‑ndrugatu‑
  • îndrugând
  • ‑ndrugând
  • îndrugându‑
  • ‑ndrugându‑
singular plural
  • îndru
  • ‑ndru
  • îndrugați
  • ‑ndrugați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îndrug
  • ‑ndrug
(să)
  • îndrug
  • ‑ndrug
  • îndrugam
  • ‑ndrugam
  • îndrugai
  • ‑ndrugai
  • îndrugasem
  • ‑ndrugasem
a II-a (tu)
  • îndrugi
  • ‑ndrugi
(să)
  • îndrugi
  • ‑ndrugi
  • îndrugai
  • ‑ndrugai
  • îndrugași
  • ‑ndrugași
  • îndrugaseși
  • ‑ndrugaseși
a III-a (el, ea)
  • îndru
  • ‑ndru
(să)
  • îndruge
  • ‑ndruge
  • îndruga
  • ‑ndruga
  • îndrugă
  • ‑ndrugă
  • îndrugase
  • ‑ndrugase
plural I (noi)
  • îndrugăm
  • ‑ndrugăm
(să)
  • îndrugăm
  • ‑ndrugăm
  • îndrugam
  • ‑ndrugam
  • îndrugarăm
  • ‑ndrugarăm
  • îndrugaserăm
  • ‑ndrugaserăm
  • îndrugasem
  • ‑ndrugasem
a II-a (voi)
  • îndrugați
  • ‑ndrugați
(să)
  • îndrugați
  • ‑ndrugați
  • îndrugați
  • ‑ndrugați
  • îndrugarăți
  • ‑ndrugarăți
  • îndrugaserăți
  • ‑ndrugaserăți
  • îndrugaseți
  • ‑ndrugaseți
a III-a (ei, ele)
  • îndru
  • ‑ndru
(să)
  • îndruge
  • ‑ndruge
  • îndrugau
  • ‑ndrugau
  • îndruga
  • ‑ndruga
  • îndrugaseră
  • ‑ndrugaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îndruga îndrugare

  • 1. A toarce lână sau cânepă în fire groase și puțin răsucite, necesare pentru anumite țesături.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Bărbatul său îi aduce vrun turban vechi, îndrugat de Dominica. NEGRUZZI, S. I 239.
      surse: DLRLC
    • Fetele de la Veza Nu știu toarce cînepa, Făr-o-ndrugă ca lîna. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 452.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune A toarce grosolan și în grabă.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. A toarce fără pricepere și fără spor.
      surse: DLRLC
      • 1.2.1. prin extensiune A se dovedi leneș la lucru.
        surse: DLRLC un exemplu
        exemple
        • Fata moșneagului nu se încurca, ci torcea cîte-un ciur plin de fuse, iar fata babei îndruga și ea cu mare-ce cîte-un fus. CREANGĂ, P. 284.
          surse: DLRLC
  • 2. familiar A pronunța nedeslușit cuvintele, a exprima prost ceva; a fi fără șir la vorbă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bombăni îngăima 2 exemple
    exemple
    • Ce tot îndrugi, nenișorule! GALACTION, O. I 279.
      surse: DLRLC
    • Schimonosind cuvintele și îndrugîndu-le fără nici o noimă. CREANGĂ, A. 90.
      surse: DLRLC
    • 2.1. prin extensiune A vorbi fără rost, nimicuri.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: flecări pălăvrăgi trăncăni 2 exemple
      exemple
      • Nu-i adevărat nimic din tot ce-am îndrugat. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 203.
        surse: DLRLC
      • Și poate n-or cunoaște vatra în jurul căreia ș-au cîrpit zi cu zi traiul, îndrugînd povești și basme. DELAVRANCEA, S. 203.
        surse: DLRLC
    • 2.2. expresie A îndruga (la) verzi și uscate = a înșira, a spune fleacuri, minciuni, vrute și nevrute.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Să vă tot îndrug la verzi și uscate. ISPIRESCU, U. 115.
        surse: DLRLC
      • Toți sătenii se pun la masă și încep a îndruga la verzi și uscate. ȘEZ. I 39.
        surse: DLRLC
    • 2.3. rar A face ceva în pripă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: înjgheba un exemplu
      exemple
      • reflexiv pasiv Dintr-acestea toate s-a îndrugat raportul... cu care mă prezent acum dinaintea d-voastre. ODOBESCU, S. II 518.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • În + drugă
    surse: DEX '98 DEX '09