14 definiții pentru îndoliat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNDOLIÁT, -Ă, îndoliați, -te, adj. Care poartă doliu; de înmormântare. ♦ Trist, îndurerat. [Pr.: -li-at] – V. îndolia.

ÎNDOLIÁT, -Ă, îndoliați, -te, adj. Care poartă doliu; de înmormântare. ♦ Trist, îndurerat. [Pr.: -li-at] – V. îndolia.

îndoliat, ~ă a [At: ANGHEL-IOSIF, C. L. 173 / P: ~li-at / Pl: ~ați, ~e / E: îndolia] 1 Care poartă doliu. 2 De înmormântare. 3 (Fig) Trist. 4 (Fig) Îndurerat.

ÎNDOLIÁT, -Ă, îndoliați, -te, adj. Care poartă doliu; de înmormîntare. Steaguri îndoliate. ♦ Trist, mîhnit, îndurerat. O inimă îndoliată.Eu priveam ochii îndoliați care vegheaseră nopți de-a rîndul. CAMIL PETRESCU, U. N. 93. ◊ Fig. Seara se lasă ursuză, posomorîtă și îndoliată. ANGHEL-IOSIF, C. L. 173. – Pronunțat: -li-at.

ÎNDOLIÁT ~tă (~ți, ~te) 1) Care poartă doliu; aflat în doliu. 2) Care este adânc îndurerat; cuprins de o durere adâncă. Om ~. 3) Care este caracteristic pentru înmormântare. Haine ~te. /v. a îndolia

ÎNDOLIÁ, îndoliez, vb. I. Tranz. A produce doliu; a pricinui o durere adâncă. [Pr.: -li-a] – În + doliu. Cf. fr. endeuiller.

ÎNDOLIÁ, îndoliez, vb. I. Tranz. A produce doliu; a pricinui o durere adâncă. [Pr.: -li-a] – În + doliu. Cf. fr. endeuiller.

îndolia vt [At: KLOPȘTOCK, F. 249 / P: ~li-a / Pzi: ~iez / E: în- + doliu] 1 A face pe cineva să intre în doliu. 2 A provoca cuiva o durere adâncă.

ÎNDOLIÁ, îndoliez, vb. I. Tranz. A pricinui o întristare, o durere adîncă, a provoca, a aduce doliu. Drumul pe care îl fac nu e decît de la un mal la altul al Oltului, dar tot se pot produce adevărate naufragii, îndoliind satele. BOGZA, C. O. 290. – Pronunțat: -li-a.

A ÎNDOLIÁ ~éz tranz. (persoane) A face să fie cuprins de doliu, de adâncă durere. /în + doliu


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îndoliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 îndoliáză, 1 pl. îndoliém (-li-em); conj. prez. 3 îndoliéze; ger. îndoliínd (-li-ind)

îndoliá vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. îndoliéz, 3 sg. și pl. îndoliáză, 1 pl. îndoliém (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. și pl. îndoliéze; ger. îndoliínd (sil. -li-ind)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNDOLIÁT adj. 1. cernit. (Om ~.) 2. cernit, negru. (Haine ~.)

ÎNDOLIAT adj. 1. cernit. (Om ~.) 2. cernit, negru. (Haine ~.)

ÎNDOLIÁ vb. a (se) cerni.

Intrare: îndoliat
îndoliat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndoliat
  • ‑ndoliat
  • îndoliatul
  • îndoliatu‑
  • ‑ndoliatul
  • ‑ndoliatu‑
  • îndolia
  • ‑ndolia
  • îndoliata
  • ‑ndoliata
plural
  • îndoliați
  • ‑ndoliați
  • îndoliații
  • ‑ndoliații
  • îndoliate
  • ‑ndoliate
  • îndoliatele
  • ‑ndoliatele
genitiv-dativ singular
  • îndoliat
  • ‑ndoliat
  • îndoliatului
  • ‑ndoliatului
  • îndoliate
  • ‑ndoliate
  • îndoliatei
  • ‑ndoliatei
plural
  • îndoliați
  • ‑ndoliați
  • îndoliaților
  • ‑ndoliaților
  • îndoliate
  • ‑ndoliate
  • îndoliatelor
  • ‑ndoliatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îndoliat

  • 1. Care poartă doliu; de înmormântare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cernit (adj.) negru (adj.) un exemplu
    exemple
    • Steaguri îndoliate.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • O inimă îndoliată.
        surse: DLRLC
      • Eu priveam ochii îndoliați care vegheaseră nopți de-a rîndul. CAMIL PETRESCU, U. N. 93.
        surse: DLRLC
      • figurat Seara se lasă ursuză, posomorîtă și îndoliată. ANGHEL-IOSIF, C. L. 173.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi îndolia
    surse: DEX '98 DEX '09

îndolia îndoliat îndoliere

  • 1. A produce doliu; a pricinui o durere adâncă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cerni un exemplu
    exemple
    • Drumul pe care îl fac nu e decît de la un mal la altul al Oltului, dar tot se pot produce adevărate naufragii, îndoliind satele. BOGZA, C. O. 290.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + doliu
    surse: DEX '98 DEX '09
  • cf. limba franceză endeuiller
    surse: DEX '98 DEX '09