18 definiții pentru îndemnat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îndemnat, ~ă a [At: CORESI, EV. 493/4 / Pl: ~ați, ~e / E: îndemna] 1 (Rar; d. animale) Silit să pornească sau să meargă mai repede. 2 Convins să facă un lucru Si: stimulat, impulsionat. 3 (Înv) Îmbiat. 4 Chemat la o acțiune. 5 Decis.

îndemn sn [At: DOSOFTEI, V. S. 144/2 / Pl: ~uri / E: îndemna] 1 (Îvp) Mânare a unui animal. 2 Ceea ce stimulează pe cineva la o acțiune Si: imbold, impuls, stimulent. 3 Pornire lăuntrică. 4 (Îlpp) Din (sau la, prin) ~ul Încurajat fiind de... 5 (Îal) La insistența... 6 (Înv) Curaj de a face un anumit lucru. 7 Încurajare.

îndemna [At: CORESI, EV. 13/33 / Pzi: îndemn, (înv) ~nez / E: ml *indeminare] 1-2 vt A sili un animal (să pornească sau) să meargă mai repede. 3 vi (Reg; d. animale) A se sili la drum, a înainta trăgând. 4 vt A convinge pe cineva să facă un lucru Si: a impulsiona, a încuraja (3), a stimula. 5 vt (Înv) A îmbia. 6 vr (Pop) A se hotărî la o acțiune, a se apuca de ceva în urma unei stimulări Si: a se decide. 7 vrr (Rar) A se lua la întrecere, îmboldindu-se reciproc. 8 vt A chema la o acțiune. 9 vt (Pgn) A constrânge 10 vt (Înv) A provoca. 11 vr (Reg) A se simți atras de ceva. 12 vr (Reg) A se deda la ceva. 13 vr (Reg) A se obișnui cu ceva.

ÎNDEMNÁ, îndémn, vb. I. Tranz. 1. A convinge pe cineva să facă ceva, a chema la o acțiune; a îmboldi, a stimula, a impulsiona; a îmbia. ♦ Refl. A se apuca de ceva (în urma unei stimulări); a se hotărî la ceva. ♦ Refl. recipr. Fig. A se lua la întrecere, a se îmboldi unul pe altul. 2. A sili un animal să pornească sau să meargă mai repede. ♦ Intranz. (Reg.; despre animale) A se sili la drum, a înainta trăgând. – Lat. *indeminare.

ÎNDEMNÁ, îndémn, vb. I. Tranz. 1. A convinge pe cineva să facă ceva, a chema la o acțiune; a îmboldi, a stimula, a impulsiona; a îmbia. ♦ Refl. A se apuca de ceva (în urma unei stimulări); a se hotărî la ceva. ♦ Refl. recipr. Fig. A se lua la întrecere, a se îmboldi unul pe altul. 2. A sili un animal să pornească sau să meargă mai repede. ♦ Intranz. (Reg.; despre animale) A se sili la drum, a înainta trăgând. – Lat. *indeminare.

ÎNDEMNÁ, îndémn, vb. I. Tranz. (De obicei urmat de un infinitiv, un conjunctiv ori un substantiv precedat de prep. «la») 1. A îmboldi, a stimula, a da îndemn, a chema la acțiune. Te îndemn însă a scrie memoriul vieții tale. EMINESCU, N. 61. Scopul lui era să îndemne pe artiști și să formeze gustul publicului. GHICA, S. A. 80. Toți... îndemnară pe Mihai ca să țină domnia acestei țări. BĂLCESCU, O. II 270. ♦ A îmbia. Cerul se vedea albastru și ne îndemna afară. C. PETRESCU, S. 65. Susurul apei parcă te îndemna la somn. ISPIRESCU, L. 230. ♦ Refl. A se apuca de ceva (în urma unui imbold), a se hotărî la ceva, a porni sau a începe un lucru, o acțiune. Nu se prea îndemna la lucru. RETEGANUL, P. V 3. Mai pe urmă mi se îndemnă, frate, la rachie și bău tot ce-au avut. ȘEZ. I 276. Tu te-ai îndemnat De m-ai întrebat. TEODORESCU, P. P. 426. ♦ Refl. reciproc. Fig. A se lua la întrecere, a se îmboldi. Apele încep să se smulgă din moliciunea lutului, o undă se îndeamnă cu alta, pînă ce tot rîul se dislocă și pornește la vale. BOGZA, C. O. 160. 2. (Cu privire la animale) A sili să pornească sau să meargă mai repede. Țăranul îndemnă boii și carul porni, scîrțîind, de-a lungul malului nisipos. DUNĂREANU, CH. 99. Cînta, să-ndemne roibul să facă pas mai iute. COȘBUC, P. II 95. Călărețul... își îndeamnă calul inundat de spume. ALECSANDRI, P. III 151. ♦ Intranz. (Regional, ca îmboldire adresată vitelor) A se sili la drum, a înainta trăgînd. Hi! zmeoaicele tatii, îndemnați înainte! CREANGĂ, P. 119.

A ÎNDEMNÁ îndémn 1. tranz. 1) (persoane) A determina prin îndemnuri (să efectueze o acțiune); a îmboldi; a impresiona. ~ la lucru. 2) (animale) A impune (prin îmboldire, strigăte, șuierături) să pornească din loc sau să meargă mai repede. ~ caii. 2. intranz. (despre animale folosite ca forță de tracțiune) A merge mai repede; a da zor; a grăbi. ~ un animal la mers. /<lat. indeminare

A SE ÎNDEMNÁ mă îndémn intranz. (despre ființe) A se lua la întrecere (unul cu altul) (stimulându-se reciproc). ~ la fugă. /<lat. indeminare

îndemnà v. 1. a îmboldi, a grăbi să meargă: îndemnați înainte! CR.; 2. a împinge la, a excita; 3. fig. a sfătui. [Lat. INDE și MINARI, a îmboldi].

2) îndémn, a v. tr. (d. lat. *indémino, -áre, a mîna de acolo, a mișca din loc, d. mĭnare, a mîna; fr. emmener. – Îndeamnă, să îndemne). Sfătuĭesc, determin, hotărăsc: eŭ l-am îndemnat să vie, și a venit. Îndemn boiĭ, caiĭ să meargă, îĭ mîn cu vorba. V. intr. Încep și continuŭ: îndemnară la drum și ajunseră. V. refl. Prind curaj, mă încurajez în tovărășie cu altu: cînd îs cu el împreună, mă îndemn la lucru și lucrez maĭ cu spor; cînd îs doĭ caĭ la căruță, se îndeamnă unu pe altu la mers.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îndemná (a ~) vb., ind. prez. 3 îndeámnă

îndemná vb., ind. prez. 1 sg. îndémn, 3 sg. și pl. îndeámnă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNDEMNÁ vb. 1. a îmboldi, (înv. și reg.) a dudui. (A ~ un animal la mers.) 2. v. stimula. 3. v. îmboldi. 4. a ațâța, a îmboldi, (fig.) a mușca. (Cine-l ~ să facă asta?) 5. a stimula, (grecism înv.) a parachinisi, (fig.) a împinge, (pop. fig.) a înghimpa, a mișca. (Totul îl ~ să procedeze astfel.) 6. a (se) îmbia, a (se) pofti. (Se ~ ca fata la măritat.) 7. v. însufleți. 8. v. sfătui.

ÎNDEMNÁ vb. v. constrânge, convinge, decide, determina, face, forța, hotărî, îndupleca, obliga, sili.

îndemna vb. v. CONSTRÎNGE. CONVINGE. DECIDE. DETERMINA. FACE. FORȚA. HOTĂRÎ. ÎNDUPLECA. OBLIGA. SILI.

ÎNDEMNA vb. 1. a îmboldi, (înv. și reg.) a dudui. (A ~ un animal la mers.) 2. a îmbia, a îmboldi, a încuraja, a stimula. (Aprecierile lui m-au ~ să...) 3. a impulsiona, a îmboldi, a stimula. (Îi ~ spre noi realizări.) 4. a ațîța, a îmboldi, (fig.) a mușca. (Cine-l ~ să facă asta?) 5. a stimula, (grecism înv.) a parachinisi, (fig.) a împinge, (pop. fig.) a înghimpa, a mișca. (Totul îl ~ să procedeze astfel.) 6. a (se) îmbia, a (se) pofti. (Se ~ ca fata la măritat.) 7. a îmbărbăta, a încuraja, a însufleți, a stimula, a susține, (înv.) a insufla, a mîngîia, a semeți. (Vă ~ în luptă avîntul patriotic.) 8. a povățui, a sfătui. (Îl ~ numai la bine.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

îndemná (îndémn, îndemnát), vb.1. (Înv.) A invita, a pofti. – 2. (Înv.) A obliga, a pricinui. – 3. A împinge, a da un impuls. – 4. A stîrni, a incita, a mișca. – 5. A exorta, a înflăcăra. – 6. (Refl.) A se hotărî. – 7. (Refl.) A se mulțumi, a se simți bine. – Mr. îndemn. Origine incertă. Se consideră în general (Pușcariu 830; REW 4371; Tiktin; DAR; Iordan, Dift., 50; Candrea; Scriban) rezultat al unui lat. inde-mināre, cf. mîna „a conduce” sau fr. emmener. Această explicație, ce s-ar putea admite din punct de vedere semantic, este dificilă din acela al fonetismului, întrucit nu se poate accepta pierderea lui i, care s-ar afla în poziție forte în prezent eu *indemîn, cf. paralelismul cu îndemîna (Lambrior 375 crede că îndemna este doar var. a lui îndemîna, ceea ce nu pare a fi mai probabil). Dacă primele două sensuri, care astăzi apar înv., sînt originare este posibil să fie vorba despre lat. dignāri „a binevoi”, sau „a face vrednic, a face apt”, de unde apoi „a pune în situația de a face” ceea ce indică vb. următor (cf. Coresi, îndemnă Hristos ucenicii să între). Rezultatul fonetic este normal, cf. signumsemn; în- trebuie să fie pref. factitiv adăugat tîrziu. Der. îndemn, s. n. (invitație, incitare; exortare; stimul), postverbal; îndemnătură, s. f. (înv., stimul); îndemnător, adj. (animat, stimulant).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

INVITAT CULPAM QUI DELICTUM PRAETERIT (lat.) cine trece cu vederea o greșeală îndeamnă la o fărădelege – Publilius Syrus, „Sententiae”, 269.

MALESUADA FAMES (lat.) foamea care îndeamnă la rele – Vergiliu, „Eneida”, VI, 276. Unul dintre spectrele hidoase pe care le întâlnește Enea la intrarea în Infern.

Intrare: îndemnat
îndemnat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndemnat
  • ‑ndemnat
  • îndemnatul
  • îndemnatu‑
  • ‑ndemnatul
  • ‑ndemnatu‑
  • îndemna
  • ‑ndemna
  • îndemnata
  • ‑ndemnata
plural
  • îndemnați
  • ‑ndemnați
  • îndemnații
  • ‑ndemnații
  • îndemnate
  • ‑ndemnate
  • îndemnatele
  • ‑ndemnatele
genitiv-dativ singular
  • îndemnat
  • ‑ndemnat
  • îndemnatului
  • ‑ndemnatului
  • îndemnate
  • ‑ndemnate
  • îndemnatei
  • ‑ndemnatei
plural
  • îndemnați
  • ‑ndemnați
  • îndemnaților
  • ‑ndemnaților
  • îndemnate
  • ‑ndemnate
  • îndemnatelor
  • ‑ndemnatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îndemna îndemnare

  • 1. A convinge pe cineva să facă ceva, a chema la o acțiune.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: impulsiona stimula îmbia îmboldi 5 exemple
    exemple
    • Te îndemn însă a scrie memoriul vieții tale. EMINESCU, N. 61.
      surse: DLRLC
    • Scopul lui era să îndemne pe artiști și să formeze gustul publicului. GHICA, S. A. 80.
      surse: DLRLC
    • Toți... îndemnară pe Mihai ca să țină domnia acestei țări. BĂLCESCU, O. II 270.
      surse: DLRLC
    • Cerul se vedea albastru și ne îndemna afară. C. PETRESCU, S. 65.
      surse: DLRLC
    • Susurul apei parcă te îndemna la somn. ISPIRESCU, L. 230.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv A se apuca de ceva (în urma unei stimulări); a se hotărî la ceva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Nu se prea îndemna la lucru. RETEGANUL, P. V 3.
        surse: DLRLC
      • Mai pe urmă mi se îndemnă, frate, la rachie și bău tot ce-au avut. ȘEZ. I 276.
        surse: DLRLC
      • Tu te-ai îndemnat De m-ai întrebat. TEODORESCU, P. P. 426.
        surse: DLRLC
    • 1.2. reflexiv reciproc figurat A se lua la întrecere, a se îmboldi unul pe altul.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Apele încep să se smulgă din moliciunea lutului, o undă se îndeamnă cu alta, pînă ce tot rîul se dislocă și pornește la vale. BOGZA, C. O. 160.
        surse: DLRLC
  • 2. A sili un animal să pornească sau să meargă mai repede.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Țăranul îndemnă boii și carul porni, scîrțîind, de-a lungul malului nisipos. DUNĂREANU, CH. 99.
      surse: DLRLC
    • Cînta, să-ndemne roibul să facă pas mai iute. COȘBUC, P. II 95.
      surse: DLRLC
    • Călărețul... își îndeamnă calul inundat de spume. ALECSANDRI, P. III 151.
      surse: DLRLC
    • 2.1. intranzitiv regional (Despre animale) A se sili la drum, a înainta trăgând.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Hi! zmeoaicele tatii, îndemnați înainte! CREANGĂ, P. 119.
        surse: DLRLC

etimologie: