18 definiții pentru încremenit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încremenit, ~ă a [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 26/8 / Pl: ~iți, ~e / E: încremeni] 1 (Înv) Prefăcut în cremene Si: împietrit, pietrificat. 2 (Înv) De consistența cremenii. 3 (D. lucruri în mișcare) Oprit brusc pe loc. 4 (Reg; d. părți ale corpului) Amorțit. 5 (Fig) Rămas în nemișcare, înmărmurit de frică. 6 (Fig) Consternat. 7 Fix.

ÎNCREMENÍT, -Ă, încremeniți, -te, adj. 1. Care a rămas în nemișcare. 2. Înmărmurit, înlemnit; consternat. – V. încremeni.

ÎNCREMENÍT, -Ă, încremeniți, -te, adj. 1. Care a rămas în nemișcare. 2. Înmărmurit, înlemnit; consternat. – V. încremeni.

ÎNCREMENÍT, -Ă, încremeniți, -te, adj. Oprit brusc pe loc, rămas în nemișcare; înțepenit, nemișcat, neclintit; p. ext. (despre persoane) înmărmurit, înlemnit, consternat. Nu venea de nicăieri nici o adiere de vînt. Sus pe cer un uliu plutea într-o rotire largă, cu aripile desfăcute, încremenite ca într-un tablou. MIHALE, O. 409. Am stat încremenit sub groaza celor ce aveau să se întîmple. VLAHUȚĂ, O. A. 495. Holbînd ochii lung prin casă, o cuprinde spaimă și remîne încremenită. CREANGĂ, P. 27. Rămăsei încremenit la o așa ciudată priveliște. ALECSANDRI, C. 111. ◊ (Poetic) Fulger lung încremenit Mărginește munții negri în întregul asfințit. EMINESCU, O. I 148.

încremeni [At: DOSOFTEI, V. S. II, 21/2 / V: (cscj) ~na / Pl: ~nesc / E: în- + cremene] 1 vt (Înv) A preface ceva în cremene. 2 vi (D. lucruri în mișcare) A se opri în loc. 3-4 vtr (Fig) A (se) uimi. 5 vt (Îe) A-și ~ ochii A se holba la ceva sau cineva. 7 vi (Fig) A nu mai putea face nici o mișcare, nici un gest (de uimire sau) de groază. Si: a înlemni (1-2), a înmărmuri (3-4). 8 vi (Înv; fig) A îngheța. 9 vi A amorți.

ÎNCREMENÍ, încremenesc, vb. IV. Intranz. 1. A nu mai putea face nicio mișcare, niciun gest (de mirare, de groază etc.); a înlemni, a împietri. ♦ Tranz. A uimi. 2. (Despre lucruri în mișcare) A sta, a se opri locului. – În + cremene.

ÎNCREMENÍ, încremenesc, vb. IV. Intranz. 1. A nu mai putea face nici o mișcare, nici un gest (de mirare, de groază etc.); a înlemni, a împietri. ♦ Tranz. A uimi. 2. (Despre lucruri în mișcare) A sta, a se opri locului. – În + cremene.

ÎNCREMENÍ, încremenesc, vb. IV. Intranz. 1. A rămîne nemișcat (de mirare, de frică, de groază etc.); a înmărmuri, a împietri, a înlemni. Încremeni de groază ca și cînd mișcarea și glasul mulțimii ar fi fost începutul unei noi răzvrătiri. REBREANU, R. II 277. Cînd a dat cu ochii de mine pe loc a încremenit. CREANGĂ, P. 86. Arald încremenise pe calu-i. EMINESCU, O. I 98. ◊ Fig. În tăcere, începu să cînte un corn de vînătoare departe, sus, în cer, sub ghețari, unde încremenise o lumină puternică trandafirie. SADOVEANU, O. V 610. Și pe-a degetelor vîrfuri în iatacul tăinuit Intră – unde zidul negru într-un arc a-ncremenit. EMINESCU, O. I 76. ◊ Tranz. fact. Frumusețea tînărului, privirile lui pierdute cine știe unde, aerul extatic care-i lumina capul, încremeniră pe omul de afară. CARAGIALE, O. I 317. 2. (Despre lucruri în mișcare) A sta, a se opri locului. Suflările molatice de vînt încremeniră, zgomotul depărtat al văilor frămîntate de vijelia Bistriței amuți. HOGAȘ, DR. II 16. De fiori încremenește Largul apelor adînci. COȘBUC, P. II 12. Soarele părea că încremenise pe loc, încîlcit în crengile copacilor. VLAHUȚĂ, O. A. 120.

A ÎNCREMENÍ ~ésc 1. intranz. A pierde capacitatea de a se mișca (din cauza unor emoții puternice); a rămâne nemișcat; a înlemni; a împietri; a înmărmuri. ~ de spaimă. 2. tranz. A face să rămână nemișcat. /în + cremene

încremenì v. 1. a împietri: ori ce-i viu în lume, acum încremenește EM.; 2. a rămânea locului de mirare sau spaimă; fig. unde zidul într’un arc a ’ncremenit EM. [V. cremene].

încremenésc v. intr. (d. cremene; pol. krzemienić, a întări, a face vîrtos ca cremenea). Înlemnesc, înmărmuresc, împetresc, rămîn nemișcat de frică, mirare, frig ș. a. V. tr. Groaza îĭ încremenise.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încremení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încremenésc, imperf. 3 sg. încremeneá; conj. prez. 3 încremeneáscă

încremení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încremenésc, imperf. 3 sg. încremeneá; conj. prez. 3 sg. și pl. încremeneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCREMENÍT adj. 1. v. înmărmurit. 2. fix, imobil, înlemnit, neclintit, nemișcat, pironit. (Cu ochii ~ți.)

ÎNCREMENIT adj. 1. împietrit, înlemnit, înmărmurit, înțepenit, neclintit, nemișcat, țeapăn, țintuit, (înv. și pop.) mărmurit, (înv. și reg.) stîlpit, (fig.) înghețat, înțelenit. (~ de spaimă, de uimire.) 2. fix, imobil, înlemnit, neclintit, nemișcat, pironit. (Cu ochii ~.)

ÎNCREMENÍ vb. v. opri, sta.

ÎNCREMENÍ vb. 1. v. petrifica. 2. v. înmărmuri.

ÎNCREMENI vb. 1. a împietri, a înlemni, a înmărmuri, a înțepeni, a (se) petrifica, (înv. și pop.) a mărmuri, (Mold. și Bucov.) a (se) întrecleți, (prin Transilv. și Ban.) a merei, (fig.) a (se) înțeleni. (Un personaj din basme care a ~.) 2. a împietri, a înlemni, a înmărmuri, a înțepeni, a paraliza, (înv. și pop.) a mărmuri, (fig.) a îngheța. (A ~ de spaimă, de uimire.)

Intrare: încremenit
încremenit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încremenit
  • ‑ncremenit
  • încremenitul
  • încremenitu‑
  • ‑ncremenitul
  • ‑ncremenitu‑
  • încremeni
  • ‑ncremeni
  • încremenita
  • ‑ncremenita
plural
  • încremeniți
  • ‑ncremeniți
  • încremeniții
  • ‑ncremeniții
  • încremenite
  • ‑ncremenite
  • încremenitele
  • ‑ncremenitele
genitiv-dativ singular
  • încremenit
  • ‑ncremenit
  • încremenitului
  • ‑ncremenitului
  • încremenite
  • ‑ncremenite
  • încremenitei
  • ‑ncremenitei
plural
  • încremeniți
  • ‑ncremeniți
  • încremeniților
  • ‑ncremeniților
  • încremenite
  • ‑ncremenite
  • încremenitelor
  • ‑ncremenitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încremenit

  • 1. Care a rămas în nemișcare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: neclintit nemișcat înțepenit 2 exemple
    exemple
    • Nu venea de nicăieri nici o adiere de vînt. Sus pe cer un uliu plutea într-o rotire largă, cu aripile desfăcute, încremenite ca într-un tablou. MIHALE, O. 409.
      surse: DLRLC
    • poetic Fulger lung încremenit Mărginește munții negri în întregul asfințit. EMINESCU, O. I 148.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Am stat încremenit sub groaza celor ce aveau să se întîmple. VLAHUȚĂ, O. A. 495.
      surse: DLRLC
    • Holbînd ochii lung prin casă, o cuprinde spaimă și remîne încremenită. CREANGĂ, P. 27.
      surse: DLRLC
    • Rămăsei încremenit la o așa ciudată priveliște. ALECSANDRI, C. 111.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi încremeni
    surse: DEX '98 DEX '09

încremeni încremenire încremenit

  • 1. A nu mai putea face nicio mișcare, niciun gest (de mirare, de groază etc.).
    exemple
    • Încremeni de groază ca și cînd mișcarea și glasul mulțimii ar fi fost începutul unei noi răzvrătiri. REBREANU, R. II 277.
      surse: DLRLC
    • Cînd a dat cu ochii de mine pe loc a încremenit. CREANGĂ, P. 86.
      surse: DLRLC
    • Arald încremenise pe calu-i. EMINESCU, O. I 98.
      surse: DLRLC
    • figurat În tăcere, începu să cînte un corn de vînătoare departe, sus, în cer, sub ghețari, unde încremenise o lumină puternică trandafirie. SADOVEANU, O. V 610.
      surse: DLRLC
    • figurat Și pe-a degetelor vîrfuri în iatacul tăinuit Intră – unde zidul negru într-un arc a-ncremenit. EMINESCU, O. I 76.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv factitiv Frumusețea tînărului, privirile lui pierdute cine știe unde, aerul extatic care-i lumina capul, încremeniră pe omul de afară. CARAGIALE, O. I 317.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre lucruri în mișcare) A sta, a se opri locului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: opri sta 3 exemple
    exemple
    • Suflările molatice de vînt încremeniră, zgomotul depărtat al văilor frămîntate de vijelia Bistriței amuți. HOGAȘ, DR. II 16.
      surse: DLRLC
    • De fiori încremenește Largul apelor adînci. COȘBUC, P. II 12.
      surse: DLRLC
    • Soarele părea că încremenise pe loc, încîlcit în crengile copacilor. VLAHUȚĂ, O. A. 120.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + cremene
    surse: DEX '98 DEX '09