6 definiții pentru încrețit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCREȚÍT1 s. n. Încrețire. – V. încreți.

încrețit1 sn [At: TDRG / Pl: (rar) ~uri / E: încreți] 1-4 Încrețire (1-4). 5 Încruntare.

ÎNCREȚÍT1 s. n. (Rar) Încrețire. – V. încreți.

ÎNCREȚÍT1 s. n. (Rar) Încrețire; felul în care se încrețește un lucru. Și-o cunosc numai pe mers, Pe mersul picioarelor, Pe-ncrețitul poalelor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 34.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: încrețit (s.n.)
încrețit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încrețit
  • ‑ncrețit
  • încrețitul
  • încrețitu‑
  • ‑ncrețitul
  • ‑ncrețitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • încrețit
  • ‑ncrețit
  • încrețitului
  • ‑ncrețitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încrețit (s.n.)

  • 1. Felul în care se încrețește un lucru.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: încrețire attach_file un exemplu
    exemple
    • Și-o cunosc numai pe mers, Pe mersul picioarelor, Pe-ncrețitul poalelor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 34.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi încreți
    surse: DEX '98 DEX '09