23 de definiții pentru încovoiat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încovoiat1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: încovoia] (Rar) 1 Curbare. 2 Încovoiere 3 (Fig) Asuprire. 4 (Fig) Umilire.

încovoiat2, ~ă a [At: CANTEMIR, IST. 174 / Pl: ~ați, ~e / E: încovoia] 1 Curbat. 2 (D. nas) Coroiat. 3 Adus de spate Si: încovrigat2 (4), cocârjat. 4 (Fig) Apăsător. 5 (Fig) Umil.

ÎNCOVOIÁT, -Ă, încovoiați, -te, adj. Îndoit, curbat, arcuit. ♦ Adus de spate; cocârjat. – V. încovoia.

ÎNCOVOIÁT, -Ă, încovoiați, -te, adj. Îndoit, curbat, arcuit. ♦ Adus de spate; cocârjat. – V. încovoia.

ÎNCOVOIÁT, -Ă, încovoiați, -te, adj. 1. Curbat, arcuit. Se așeză... pe o rădăcină încovoiată ca un jilț. REBREANU, I. 19. Atîrnă pe coapsa stîngă o sabie încovoiată. NEGRUZZI, S. I 23. 2. (Despre oameni) Adus de spate, gîrbov, cocîrjat. Floarea nu-și dezlipea ochii de umerii... încovoiați [ai lui Miai]. DUMITRIU, N. 290. Zaharia Duhu a rămas încovoiat pe banca de lemn. C. PETRESCU, R. DR. 225.

ÎNCOVOIÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNCOVOIA și A SE ÎNCOVOIA. Bară ~tă. 2) (despre persoane) Care este adus de spate; gârbov. /v. a (se) încovoia

încovoia [At: GOLESCU, C. I 337b / V: (înv) ~văi, ~văia, ~veia, ~via / Pzi: încovoi, (îvr) ~iez / E: slv *ковалгати, ucr ковалнь] 1-2 vtr (A face să devină sau) a deveni curb Si: a (se) îndoi, a (se) arcui. 3-4 vtr (Spc) A (se) deforma în urma unor apăsări exterioare. 5-6 vtr (Fig) A (se) umili.

ÎNCOVOIÁ, încovói, vb. I. Refl. și tranz. A face să devină sau a deveni curb; a (se) îndoi, a (se) arcui; spec. a (se) curba, a (se) deforma în urma unor solicitări exterioare. ♦ Refl. Fig. A se umili. [Prez. ind. și: încovoiez] – Cf. sl. kovati „a făuri”.

ÎNCOVOIÁ, încovói, vb. I. Refl. și tranz. A face să devină sau a deveni curb; a (se) îndoi, a (se) arcui; spec. a (se) curba, a (se) deforma în urma unor apăsări exterioare. ♦ Refl. Fig. A se umili. [Prez. ind. și: încovoiez] – Cf. sl. kovati „a făuri”.

ÎNCOVOIÁ, încovói, vb. I. Refl. (Despre ființe sau părți ale corpului) A se curba în formă de arc; a se arcui. Se încovoaie sub o izbucnire de plîns. SAHIA, N. 37. Dar brațele-i goale, unul se încovoaie în sus, ca să scoată o săgeată din cucura de pe umeri; celălalt se reazimă pe creștetul cornut al ciutei. ODOBESCU, S. III 55. Dinaintea gurei de la sobă se încovoia o mîță albă, care torcea de mulțămire. ALECSANDRI, O. P. 95. ◊ Tranz. Părintele Ionaftan își încovoie trupul slab și începu urcușul prin umezeala desișurilor. SADOVEANU, O. VII 209. (Fig.) Treceai prin văile afunde, Încovoindu-ți îndărătnic Mărețul tău grumaz de unde. GOGA, P. 18. Spre-nchinăciune el genunchii-și încovoaie. EMINESCU, O. I 51. ◊ Refl. (Despre obiecte) Își alese o sabie cam ruginită, dar cu fierul ce se încovoia de se făcea covrig. ISPIRESCU, L. 21. ♦ Fig. (Despre persoane) A se umili. Eminescu... nu s-a încovoiat niciodată; era un om dintr-o bucată. CARAGIALE, N. S. 15. Să văd eu cum se-ncovoaie cu sfială un Răzvan Pe lîngă cei mai din coadă boierași de la divan? HASDEU, R. V. 125.

A SE ÎNCOVOIÁ mă încovói intranz. A căpăta formă de arc; a se arcui; a se îndoi; a se curba. ◊ A i ~ spinarea a se gârbovi. /cf. sl. kovati

A ÎNCOVOIÁ încovói tranz. A face să se încovoaie; a coroia; a arcui; a cambra; a curba. Vântul încovoaie copacii. /cf. sl. kovati

încovoià v. a (se) îndoi, a (se) pleca în jos: își încovoaie genuchii.4 [Dintr’un primitiv covoià, vechiu-rom. covăì, de origină necunoscută].

încovóĭ și -ĭéz, a -ĭá v. tr. (V. covăĭesc și șovăĭesc.Încovoĭ, încovoaĭe, încovoĭem, -ĭațĭ, -oaĭe; să încovoaĭe; încovoind). Îndoĭ, curbez. V. refl. Ramurile se’ncovoaĭe de greutatea poamelor. – În Cov. a covoĭa. V. încujbez, ocimpesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încovoiá (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. încovói, 3 încovoáie, 1 pl. încovoiém; conj. prez. 3 să încovoáie; ger. încovoínd

încovoiá vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. încovói, 3 sg. și pl. încovoáie, 1 pl. încovoiém; ger. încovoínd


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCOVOIÁT adj. 1. arcuit, curb, curbat, îndoit, (livr.) cambrat, (rar) arcat, recurbat, (înv. și reg.) încujbat, scovârdat, (înv.) arcos. (Bară ~.) 2. v. îndoit. 3. curbat, îndoit, răsucit, strâmb. (Fiare ~.) 4. v. adus. 5. v. aplecat. 6. v. gârbovit. 7. v. gârbovit. 8. v. coroiat. 9. v. încovrigat.

ÎNCOVOIAT adj. 1. arcuit, curb, curbat, îndoit, (livr.) cambrat, (rar) arcat, recurbat, (înv. și reg.) încujbat, scovîrdat, (înv.) arcos. (Bară ~.) 2. curbat, îndoit, întors, răsucit, strîmb, strîmbat. (Cui ~.) 3. curbat, îndoit, răsucit, strîmb. (Fiare ~.) 4. adus, îndoit, rotilat. (Paloș ~.) 5. aplecat, curbat, înclinat, îndoit, lăsat, plecat, (reg.) polignit. (Copac cu crengile ~.) 6. adus, aplecat, cocîrjat, cocoșat, curbat, gîrbov, gîrbovit, înclinat, îndoit, plecat, strîmb, strîmbat, sucit. (Cu spinarea ~.) 7. ghebos, gheboșat, gîrbov, gîrbovit. (Om ~ de bătrînețe.) 8. acvilin, adus, cocîrjat, coroiat, curbat, (reg.) coroietic. (Nas ~.) 9. încîrligat, încolăcit, încovrigat, îndoit. (Coadă ~.)

ÎNCOVOIÁ vb. 1. a (se) arcui, a (se) curba, a (se) îndoi, (livr.) a (se) cambra, (rar) a (se) recurba, (înv. și reg.) a (se) încujba, a (se) scovârda. (A ~ o bară metalică.) 2. v. apleca. 3. a (se) cocoșa, a (se) curba, a (se) îndoi, a (se) strâmba. (I s-a ~ de tot spinarea sub povară.) 4. v. gârbovi. 5. a se coroia. (I s-a ~ de tot nasul.) 6. v. încovriga.

ÎNCOVOIA vb. 1. a (se) arcui, a (se) curba, a (se) îndoi, (livr.) a (se) cambra, (rar) a (se) recurba, (înv. și reg.) a (se) încujba, a (se) scovîrda. (A ~ o bară metalică.) 2. a (se) apleca, a atîrna, a cădea, a coborî, a (se) culca, a (se) curba, a (se) înclina, a (se) îndoi, a (se) lăsa, a (se) pleca, (înv. și reg.) a (se) povedi, (reg.) a (se) poligni, (înv.) a (se) închina. (Crengile s-au ~ de rod.) 3. a (se) cocoșa, a (se) curba, a (se) îndoi, a (se) strîmba. (I s-a ~ de tot spinarea sub povară.) 4. a se cocîrja, a se cocoșa, a se gheboșa, a se gîrbovi, a se îndoi. (Bietul om, s-a ~ de tot de bătrînețe.) 5. a se coroia. (I s-a ~ de tot nasul.) 6. a (se) incîrliga, a (se) încolăci, a (se) încovriga, a (se) îndoi, (reg.). a (se) încîrjoia. (Cîinele își ~ coada.)

A (se) încovoia ≠ a (se) îndrepta

A încovoia ≠ a descovoia, a dezdoi

A se încovoia ≠ a se dezdoi

Intrare: încovoiat
încovoiat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încovoiat
  • ‑ncovoiat
  • încovoiatul
  • încovoiatu‑
  • ‑ncovoiatul
  • ‑ncovoiatu‑
  • încovoia
  • ‑ncovoia
  • încovoiata
  • ‑ncovoiata
plural
  • încovoiați
  • ‑ncovoiați
  • încovoiații
  • ‑ncovoiații
  • încovoiate
  • ‑ncovoiate
  • încovoiatele
  • ‑ncovoiatele
genitiv-dativ singular
  • încovoiat
  • ‑ncovoiat
  • încovoiatului
  • ‑ncovoiatului
  • încovoiate
  • ‑ncovoiate
  • încovoiatei
  • ‑ncovoiatei
plural
  • încovoiați
  • ‑ncovoiați
  • încovoiaților
  • ‑ncovoiaților
  • încovoiate
  • ‑ncovoiate
  • încovoiatelor
  • ‑ncovoiatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încovoiat

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Se așeză... pe o rădăcină încovoiată ca un jilț. REBREANU, I. 19.
      surse: DLRLC
    • Atîrnă pe coapsa stîngă o sabie încovoiată. NEGRUZZI, S. I 23. 2.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Adus de spate.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cocârjat gârbov 2 exemple
      exemple
      • Floarea nu-și dezlipea ochii de umerii... încovoiați [ai lui Miai]. DUMITRIU, N. 290.
        surse: DLRLC
      • Zaharia Duhu a rămas încovoiat pe banca de lemn. C. PETRESCU, R. DR. 225.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi încovoia
    surse: DEX '98 DEX '09

încovoia încovoiat încovoiere

  • 1. A face să devină sau a deveni curb; a (se) îndoi, a (se) arcui.
    exemple
    • Se încovoaie sub o izbucnire de plîns. SAHIA, N. 37.
      surse: DLRLC
    • Dar brațele-i goale, unul se încovoaie în sus, ca să scoată o săgeată din cucura de pe umeri; celălalt se reazimă pe creștetul cornut al ciutei. ODOBESCU, S. III 55.
      surse: DLRLC
    • Dinaintea gurei de la sobă se încovoia o mîță albă, care torcea de mulțămire. ALECSANDRI, O. P. 95.
      surse: DLRLC
    • Părintele Ionaftan își încovoie trupul slab și începu urcușul prin umezeala desișurilor. SADOVEANU, O. VII 209.
      surse: DLRLC
    • figurat Treceai prin văile afunde, Încovoindu-ți îndărătnic Mărețul tău grumaz de unde. GOGA, P. 18.
      surse: DLRLC
    • figurat Spre-nchinăciune el genunchii-și încovoaie. EMINESCU, O. I 51.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin specializare A (se) curba, a (se) deforma în urma unor solicitări exterioare.
      surse: DEX '09 sinonime: curba deforma un exemplu
      exemple
      • Își alese o sabie cam ruginită, dar cu fierul ce se încovoia de se făcea covrig. ISPIRESCU, L. 21.
        surse: DLRLC
    • 1.2. reflexiv figurat A se umili.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: umili 2 exemple
      exemple
      • Eminescu... nu s-a încovoiat niciodată; era un om dintr-o bucată. CARAGIALE, N. S. 15.
        surse: DLRLC
      • Să văd eu cum se-ncovoaie cu sfială un Răzvan Pe lîngă cei mai din coadă boierași de la divan? HASDEU, R. V. 125.
        surse: DLRLC

etimologie: