opțiuni

9 definiții pentru încordător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCORDĂTÓR, încordătoare, s. n. (Reg.) Întorcător al războiului de țesut. ♦ Întinzător al coardei fierăstrăului; cordar. – Încorda + suf. -ător.

încordător, ~oare [At: MARDARIE, L. 1968 / Pl: ~i, ~oare / E: încorda + – (ăjtor] 1 smf (Nob) Persoană care întinde un arc, o coardă, un cablu etc. 2 smf (Îrg) Persoană care leagă strâns ceva sau pe cineva. 3 sm (Îrg; fig) Diavol. 4 sn (Reg) Instrument cu care se întinde pânza la războiul de țesut. 5 sn (Reg) Piesă care întinde coarda unui ferăstrău Si: cordar. 6 sf (Reg) Roată dințată la sită Si: (reg) împiedicătoare.

ÎNCORDĂTÓR, încordătoare, s. n. (Reg.) Întorcător al războiului de țesut. ♦ Întinzător al coardei ferăstrăului; cordar. – Încorda + suf. -ător.

ÎNCORDĂTÓR, încordătoare, s. n. (Regional) Instrument cu care se încordează și se ține întinsă pînza la rost sau la sulul dinainte al războiului. ♦ Lemn cu care se ține încordată sfoara ferăstrăului; cordar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încordătór (reg.) s. n., pl. încordătoáre

încordătór s. n., pl. încordătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCORDĂTÓR s. v. cordar, întinzător, întorcător, slobozitor, strună.

încordător s. v. CORDAR. INTINZĂTOR. ÎNTORCĂTOR. SLOBOZITOR. STRUNĂ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

încordătór2, încordătóri, s.m. (reg.) diavol, drac.

Intrare: încordător
încordător substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încordător
  • ‑ncordător
  • încordătorul
  • încordătoru‑
  • ‑ncordătorul
  • ‑ncordătoru‑
plural
  • încordătoare
  • ‑ncordătoare
  • încordătoarele
  • ‑ncordătoarele
genitiv-dativ singular
  • încordător
  • ‑ncordător
  • încordătorului
  • ‑ncordătorului
plural
  • încordătoare
  • ‑ncordătoare
  • încordătoarelor
  • ‑ncordătoarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încordător

  • 1. regional Întorcător al războiului de țesut.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Întinzător al coardei fierăstrăului.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: cordar

etimologie:

  • Încorda + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09