9 definiții pentru încondeiat (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCONDEIÁT2, -Ă, încondeiați, -e, adj. 1. (Despre ouăle de Paște, obiecte de ceramică etc.) Împodobit cu desene (făcute cu condeiul). ♦ Fig. (Pop.; despre sprâncene sau gene) Înnegrit (cu creionul). 2. Defăimat, calomniat. – V. încondeia.

încondeiat2, ~ă a [At: I. GOLESCU, C. I, 213 / P: ~de-iat / Pl: ~e / E: încondeia] 1 (Înv; d. linii) Trasat cu condeiul. 2 (Spc; d. ouă de Paști, obiecte de ceramică etc.) Împodobit cu desene făcute cu condeiul. 3 (Pop; fig; d. sprâncene) Înnegrit cu creionul Si: conturat2. 4 (Pop; fig) Care este calomniat Si: defăimat2, ponegrit2. 5 (Îrg; d. un tablou, o figură, un obiect etc.) Care este desenat Si: pictat2.

ÎNCONDEIÁT2, -Ă, încondeiați, -e, adj. 1. (Despre ouăle de Paști, obiecte de ceramică etc.) Împodobit cu desene (făcute cu condeiul). ♦ Fig. (Pop.; despre sprâncene sau gene) Înnegrit (cu creionul). 2. Defăimat, calomniat. – V. încondeia.

ÎNCONDEIÁT2, -Ă, încondeiați, -te, adj. Împodobit cu desene (făcute cu condeiul); (despre gene, sprîncene) înnegrit cu cosmetice. O casă albă ca laptele, cu jurul geamurilor încondeiat în roșu și-n albastru. DELAVRANCEA, S. 3. Ou de rață-ncondeiat. PĂSCULESCU, L. P. 38. Geni (= gene), sprîncene-ncondeiate. TEODORESCU, P. P. 87. ◊ Fig. Gafița era o femeie năltuță, subțire în boi, c-un obraz neclintit în frumusețea lui, încondeiat cu sprîncene codate și cu ochi mari ca migdalele, umezi și negri. SADOVEANU, B. 261.

încondeiat a. 1. desenat cu condeiul: sprâncene încondeiate; 2. fig. discreditat. ║ n. acțiunea de a încondeia: încondeiatul ouălor de Paști.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCONDEIÁT adj. (reg.) împistrit. (Ouă ~.)

ÎNCONDEIÁT adj., s. v. bârfit, calomniat, defăimat, denigrat, discreditat, ponegrit.

ÎNCONDEIAT adj. (reg.) împistrit. (Ouă ~.)

încondeiat adj., s. v. BÎRFIT. CALOMNIAT. DEFĂIMAT. DENIGRAT. DISCREDITAT. PONEGRIT.

Intrare: încondeiat (adj.)
încondeiat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încondeiat
  • ‑ncondeiat
  • încondeiatul
  • încondeiatu‑
  • ‑ncondeiatul
  • ‑ncondeiatu‑
  • încondeia
  • ‑ncondeia
  • încondeiata
  • ‑ncondeiata
plural
  • încondeiați
  • ‑ncondeiați
  • încondeiații
  • ‑ncondeiații
  • încondeiate
  • ‑ncondeiate
  • încondeiatele
  • ‑ncondeiatele
genitiv-dativ singular
  • încondeiat
  • ‑ncondeiat
  • încondeiatului
  • ‑ncondeiatului
  • încondeiate
  • ‑ncondeiate
  • încondeiatei
  • ‑ncondeiatei
plural
  • încondeiați
  • ‑ncondeiați
  • încondeiaților
  • ‑ncondeiaților
  • încondeiate
  • ‑ncondeiate
  • încondeiatelor
  • ‑ncondeiatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încondeiat (adj.)

  • 1. (Despre ouăle de Paște, obiecte de ceramică etc.) Împodobit cu desene (făcute cu condeiul).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: împistrit attach_file 2 exemple
    exemple
    • O casă albă ca laptele, cu jurul geamurilor încondeiat în roșu și-n albastru. DELAVRANCEA, S. 3.
      surse: DLRLC
    • Ou de rață-ncondeiat. PĂSCULESCU, L. P. 38.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat popular (Despre sprâncene sau gene) Înnegrit (cu creionul).
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: înnegrit attach_file 2 exemple
      exemple
      • Geni (= gene), sprîncene-ncondeiate. TEODORESCU, P. P. 87.
        surse: DLRLC
      • figurat Gafița era o femeie năltuță, subțire în boi, c-un obraz neclintit în frumusețea lui, încondeiat cu sprîncene codate și cu ochi mari ca migdalele, umezi și negri. SADOVEANU, B. 261.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi încondeia
    surse: DEX '98 DEX '09