28 de definiții pentru înclinat inclinat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCLINÁT, -Ă, înclinați, -te, adj. 1. Aplecat în jos sau într-o parte; oblic; încovoiat. 2. Fig. Care are vocație, atracție spre ceva. – V. înclina.

ÎNCLINÁT, -Ă, înclinați, -te, adj. 1. Aplecat în jos sau într-o parte; oblic; încovoiat. 2. Fig. Care are vocație, atracție spre ceva. – V. înclina.

înclinat, ~ă a [At: IOANOVICI, TEHN. 303 / V: in~ / Pl: ~ați, ~e / E: înclina2] Cu partea superioară deplasată în jos sau lateral Si: aplecat2 (1), (pop) plecat2, încovoiat (1). 2 (D. soare) Coborât spre asfințit. 3 Care are vocație, atracție spre ceva.

ÎNCLINÁT, -Ă, înclinați, -te, adj. 1. Ușor îndoit în jos; aplecat, încovoiat. De ce bătrîna-ți frunte stă astfel înclinată? Ce ți-am greșit noi, oare, de nu ne mai vorbești? NEGRUZZI, S. II 63. 2. Fig. (Despre ființe) Care are o tendință, o aplecare, o dispoziție, o atracție (spre ceva). Înclinat spre literatură. 3. (Geom.) Care are o poziție oblică față de un plan sau de o direcție dată (de obicei verticală sau orizontală). Plan înclinat.Casele stau înclinate, prinse de o molimă grea. BARANGA, V. A. 13. ◊ (Tehn.) Plan înclinat = plan care formează un unghi ascuțit cu planul orizontal și cu ajutorul căruia se ușurează ridicarea și coborîrea greutăților mari.

ÎNCLINÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNCLINA și A SE ÎNCLINA. Coasta ~tă a dealului. 2) Care are o poziție oblică. Orientare ~tă a unui teren. /v. a înclina

înclinat a. într’o situațiune oblică în raport cu orizontul: plan inclinat.

ÎNCLINÁ, înclín, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) apleca în jos sau într-o parte; a (se) pleca. ♦ Refl. A face o plecăciune; a saluta; a (se) pleca, a (se) închina. ♦ Refl. Fig. (Despre soare) A coborî către asfințit, a apune; (despre zi) a se apropia de sfârșit. 2. Refl. Fig. A se declara convins; a admite, a accepta. 3. Intranz. Fig. A fi dispus să... ♦ A se simți atras de ceva, a simți vocație, atracție pentru ceva; a se apleca. 4. Refl. recipr. Fig. (Înv.) A avea legături de dragoste cu cineva. – Din fr. incliner, lat. inclinare.

ÎNCLINÁ, înclín, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) apleca în jos sau într-o parte; a (se) pleca. ♦ Refl. A face o plecăciune; a saluta; a (se) pleca, a (se) închina. ♦ Refl. Fig. (Despre soare) A coborî către asfințit, a apune; (despre zi) a se apropia de sfârșit. 2. Refl. Fig. A se declara convins; a admite, a accepta. 3. Intranz. Fig. A fi dispus să... ♦ A se simți atras de ceva, a simți vocație, atracție pentru ceva; a se apleca. 4. Refl. recipr. Fig. (Înv.) A avea legături de dragoste cu cineva. – Din fr. incliner, lat. inclinare.

inclinat, ~ă a vz înclinat

înclina2 [At: ALECSANDRI, T. 1514 / V: in~ / Pzi: înclin / E: fr incliner, lat înclinare] 1-2 vtr A-și modifica poziția prin deplasarea părții superioare în jos sau într-o parte Si: a (se) apleca. 3 vr A face o plecăciune, ca formă de salut Si: a (se) pleca, a se închina. 4 vr (Fig; d. soare, stele etc.) A coborî spre asfințit Si: a apune, a scădea. 5 vr (D. zi) A se apropia de sfârșit. 6 vr (Fig) A se declara de acord cu cineva din convingere sau din respect, de frică etc. Si: a accepta, a admite. 7 vi (Fig) A fi dispus să... 8 vi (Fig; udp „de”) A se simți atras, a avea vocație pentru ceva Si: a (se) apleca. 9 vr (Înv; nob) A lua pe cineva pe lângă sine. 10 vrr (Înv; fig; udp „cu”) A avea legături de dragoste cu cineva. 11 vr (Reg; udp „cu”) A se întovărăși.

înclina1 vt [At: COSTINESCU / Pzi: înclin / E: în- + clin1] (Trs; nob) A pune clini1 (5) la o cămașă, la o haină.

ÎNCLINÁ, înclín, vb.I. 1. Refl. A se îndoi ușor (spre pămînt, în jos), a se pleca. V. încovoia. Poate vream ca să fiu umbră, poate vream să fiu lumină... Sau o floare ce pe țărmuri de pîraie se înclină. MACEDONSKI, O. I 71. El în brațe prinde fata, peste față i se-nclină. EMINESCU, O. I 79. Copilița se înclină, Ca o floare de grădină. ALECSANDRI, P. P. 206. ◊ Tranz. Dima și Fomete au înclinat capetele și au tăcut, ațintindu-și ochii asupra pămîntului. GALAN, Z. R. 30. ♦ A se pleca în fața cuiva în semn de salut, de admirație sau de devotament. V. închina. Tudor și Bîrnovă se înclinară, cu ochii plini de admirație neprefăcută. SADOVEANU, O. VII 83. Vei saluta trecătorii... Te înclini pînă la pămînt. SAHIA, N. 102. Străinu-n cale-i se înclină Și pe genunchi cade cu dor. ALECSANDRI, P. III 334. 2. Tranz. A apleca un corp, a-i da o poziție aplecată, a mări înclinația unui corp. ♦ Refl. Fig. (Despre soare) A se coborî (către asfințit); (p. ext. despre zi) a se apropia de sfîrșit. Ceasul e în deseară și ziua se înclină! GALACTION, O. I 34. Soarele se înclina. C. PETRESCU, S. 178. Soarele cam binișor S-a-nclinat către sfințite. COȘBUC, P. II 127. 3. Refl. Fig. A se lăsa convins, a admite, a aproba, a accepta, a se închina. Mă înclin în fața argumentelor tale. 4. Intranz. Fig. (Urmat de o completivă indirectă) A fi dispus să... Înclin să cred că e sincer.Cu atît mai puțin era înclinat să guste în acele împrejurări măreția peisajului. VORNIC, P. 188. ♦ A avea înclinație, a simți vocație, atracție (pentru o disciplină, o meserie etc.). Înclină spre inginerie. 5. Refl. reciproc. Fig. (Învechit) A avea legături de dragoste cu cineva. Oh, cît eram de liniștită pînă a nu mă înclina cu tine. FILIMON, C. 103. Lăsă toate ce avea și se înclină cu un ibovnic. GORJAN, H. II 121.

INCLINÁ vb. I. v. înclina.

ÎNCLINÁ vb. I. tr., refl. A (se) apleca (în jos sau într-o parte); a (se) îndoi. ♦ refl. A se pleca în fața cuiva, a se ploconi. ♦ refl. (Fig.) A fi convins, a se convinge. ♦ (Fig.) intr. A fi dispus să... [p. i. înclín, 3,6 -nă, var. inclina vb. I. / < fr. incliner, cf. lat., it. inclinare].

ÎNCLINÁ vb. I. tr., refl. a (se) apleca (în jos sau într-o parte); a (se) îndoi. II. refl. 1. a se pleca în fața cuiva. 2. (fig.) a fi convins, a se convinge. III. intr. (fig.) a fi dispus să... ◊ a se simți atras de ceva. (< fr. /s’/incliner, lat. inclinare)

A SE ÎNCLINÁ mă înclín intranz. 1) A-și schimba poziția normală, lăsându-se pe o parte. 2) (despre obiecte verticale) A lua o poziție oblică; a se apleca. 3) fig. (despre aștri) A se lăsa spre orizont; a asfinți; a apune; a declina; a coborî; a scăpăta. Soarele înclină spre asfințit. 4) v. A SE ÎNCHINA. /<fr. incliner, lat. inclinare

A ÎNCLINÁ înclín 1. tranz. A face să se încline; a apleca. 2. intranz. fig. A simți atracție, predispoziție (pentru ceva). ~ spre muzică.[Sil. în-cli-] /<fr. incliner, lat. inclinare

înclinà v. 1. a pune în pieziș, a îndrepta în jos: a înclina capul; 2. a fi aplecat: acest plan inclină; 3. a avea aplecarea sau dispozițiunea: a înclina la pace; 4. a-și îndoi corpul, a se prosterna: se inclina înaintea lui Dumnezeu.

*inclín, a v. tr. (lat. inclino, -áre. V. închin). Plec, aplec: a inclina capu. V. intr. Îs aplecat: acest zid inclină spre nord. Fig. Am aplicațiune, tind: acest copil inclină spre muzică. V. refl. Mă închin, mă aplec: mă inclin înaintea luĭ Dumnezeŭ.

*inclinat, -ă adj. Oblic pe orizont: plan inclinat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încliná (a ~) vb., ind. prez. 3 înclínă

încliná vb., ind. prez. 1 sg. înclín, 3 sg. și pl. înclínă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCLINÁT adj., adv. 1. adj. v. aplecat. 2. adj. v. povârnit. 3. adj. aplecat, oblic, pieziș, plecat, povârnit, (rar) teșos, (reg.) ponciș, prăvălat, prăvălatic. (Coasta ~ a dealului.) 4. adj. coborâtor. (Orientare ~ a unui teren.) 5. adj. v. adus. 6. adj., adv. v. diagonal.

ÎNCLINAT adj., adv. 1. adj. aplecat, curbat, încovoiat, îndoit, lăsat, plecat, (reg.) polignit. (Cu crengile ~.) 2. adj. aplecat, lăsat, plecat, povîrnit, prăvălit, strîmb, (pop. și fam.) hîit, (reg.) șoldit, șoldiu, (Ban.) șovîi. (O casă ~.) 3. adj. aplecat, oblic, pieziș, plecat, povîrnit, (rar) teșos, (reg.) ponciș, prăvălat, prăvălatic. (Coasta ~ a dealului.) 4. adj. coborîtor. (Orientare ~ a unui teren.) 5. adj. adus, aplecat, cocîrjat, cocoșat, curbat, gîrbov, gîrbovit, încovoiat, îndoit, plecat, strîmb, strîmbat, sucit. (Cu spatele ~.) 6. adj., adv. diagonal, oblic, pieziș, (înv.) piezișat. (Linie ~.)

ÎNCLINÁ vb. v. apune, asfinți, coborî, dispărea, pieri, pleca.

ÎNCLINÁ vb. 1. apleca. 2. v. povârni. 3. v. strâmba. 4. v. prosterna.

ÎNCLINA vb. 1. a (se) apleca, a atîrna, a cădea, a (se) coborî, a (se) culca, a (se) curba, a (se) încovoia, a (se) îndoi, a (se) lăsa, a (se) pleca, (înv. și pop.) a (se) povedi, (reg.) a (se) poligni, (înv.) a (se) închina. (Crengile se ~ de rod.) 2. a (se) apleca, a (se) lăsa, a (se) pleca, a (se) povîrni, a (se) prăvăli, (pop. și fam.) a (se) hîi. (Casa s-a ~ pe-o parte.) 3. a (se) apleca, a (se) lăsa, a (se) strîmba, (pop. și fam.) a (se) hîi, (reg.) a (se) șoldi. (Stîlpul de telegraf s-a ~.) 4. a se închina, a se pleca, a se prosterna. (Se ~ adînc în fața lui.)

A (se) înclina ≠ a (se) îndrepta


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

încliná, înclín, vb. I (reg.) a pune clini la o cămașă.

Intrare: înclinat
înclinat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înclinat
  • ‑nclinat
  • înclinatul
  • înclinatu‑
  • ‑nclinatul
  • ‑nclinatu‑
  • înclina
  • ‑nclina
  • înclinata
  • ‑nclinata
plural
  • înclinați
  • ‑nclinați
  • înclinații
  • ‑nclinații
  • înclinate
  • ‑nclinate
  • înclinatele
  • ‑nclinatele
genitiv-dativ singular
  • înclinat
  • ‑nclinat
  • înclinatului
  • ‑nclinatului
  • înclinate
  • ‑nclinate
  • înclinatei
  • ‑nclinatei
plural
  • înclinați
  • ‑nclinați
  • înclinaților
  • ‑nclinaților
  • înclinate
  • ‑nclinate
  • înclinatelor
  • ‑nclinatelor
vocativ singular
plural
inclinat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inclinat
  • inclinatul
  • inclinatu‑
  • inclina
  • inclinata
plural
  • inclinați
  • inclinații
  • inclinate
  • inclinatele
genitiv-dativ singular
  • inclinat
  • inclinatului
  • inclinate
  • inclinatei
plural
  • inclinați
  • inclinaților
  • inclinate
  • inclinatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înclinat inclinat

  • 1. Aplecat în jos sau într-o parte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: aplecat oblic încovoiat un exemplu
    exemple
    • De ce bătrîna-ți frunte stă astfel înclinată? Ce ți-am greșit noi, oare, de nu ne mai vorbești? NEGRUZZI, S. II 63.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat Care are vocație, atracție spre ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Înclinat spre literatură.
      surse: DLRLC
  • 3. geometrie Care are o poziție oblică față de un plan sau de o direcție dată (de obicei verticală sau orizontală).
    surse: DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Plan înclinat.
      surse: DLRLC
    • Casele stau înclinate, prinse de o molimă grea. BARANGA, V. A. 13.
      surse: DLRLC
    • 3.1. tehnică Plan înclinat = plan care formează un unghi ascuțit cu planul orizontal și cu ajutorul căruia se ușurează ridicarea și coborârea greutăților mari.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi înclina
    surse: DEX '98 DEX '09

înclina înclinare înclinat inclinare inclinat inclina

  • 1. reflexiv tranzitiv A (se) apleca în jos sau într-o parte; a (se) pleca.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: apleca pleca îndoi (împături, curba) antonime: îndrepta 4 exemple
    exemple
    • Poate vream ca să fiu umbră, poate vream să fiu lumină... Sau o floare ce pe țărmuri de pîraie se înclină. MACEDONSKI, O. I 71.
      surse: DLRLC
    • El în brațe prinde fata, peste față i se-nclină. EMINESCU, O. I 79.
      surse: DLRLC
    • Copilița se înclină, Ca o floare de grădină. ALECSANDRI, P. P. 206.
      surse: DLRLC
    • Dima și Fomete au înclinat capetele și au tăcut, ațintindu-și ochii asupra pămîntului. GALAN, Z. R. 30.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv A face o plecăciune; a (se) pleca, a (se) închina.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: pleca ploconi saluta închina 3 exemple
      exemple
      • Tudor și Bîrnovă se înclinară, cu ochii plini de admirație neprefăcută. SADOVEANU, O. VII 83.
      • Vei saluta trecătorii... Te înclini pînă la pămînt. SAHIA, N. 102.
      • Străinu-n cale-i se înclină Și pe genunchi cade cu dor. ALECSANDRI, P. III 334.
    • 1.2. reflexiv figurat (Despre soare) A coborî către asfințit; (despre zi) a se apropia de sfârșit.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: apune 3 exemple
      exemple
      • Ceasul e în deseară și ziua se înclină! GALACTION, O. I 34.
        surse: DLRLC
      • Soarele se înclina. C. PETRESCU, S. 178.
        surse: DLRLC
      • Soarele cam binișor S-a-nclinat către sfințite. COȘBUC, P. II 127.
        surse: DLRLC
  • 2. reflexiv figurat A se declara convins.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: accepta admite aproba un exemplu
    exemple
    • Mă înclin în fața argumentelor tale.
      surse: DLRLC
  • 3. intranzitiv figurat A fi dispus să...
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Înclin să cred că e sincer.
      surse: DLRLC
    • Cu atît mai puțin era înclinat să guste în acele împrejurări măreția peisajului. VORNIC, P. 188.
      surse: DLRLC
    • 3.1. A se simți atras de ceva, a simți vocație, atracție pentru ceva; a se apleca.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 sinonime: apleca un exemplu
      exemple
      • Înclină spre inginerie.
        surse: DLRLC
  • 4. reflexiv reciproc figurat învechit A avea legături de dragoste cu cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Oh, cît eram de liniștită pînă a nu mă înclina cu tine. FILIMON, C. 103.
      surse: DLRLC
    • Lăsă toate ce avea și se înclină cu un ibovnic. GORJAN, H. II 121.
      surse: DLRLC

etimologie: