5 definiții pentru încheiat (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCHEIÁT1 s. n. Faptul de a (se) încheia. [Pr.: -che-iat] – V. încheia.

ÎNCHEIÁT1 s. n. Faptul de a (se) încheia. [Pr.: -che-iat] – V. încheia.

încheiat1 sn [At: I. IONESCU, M. 152 / V: (îrg) ~iet, închiet / Pl: ~uri / E: încheia] 1-10 Încheiere (1-10). 11 (Înv) Zidire. 12 (Înv) Plăsmuire. 13 (Înv) Rostire. 14 Sfârșire. 15-17 Încheiere (15-17). 18 (Pex) Concluzie. 19-21 Încheiere (25-27).

ÎNCHEIÁT 1 s. n. Faptul de a (se) încheia. Încheiatul scîndurilor mesei.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: încheiat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încheiat
  • ‑ncheiat
  • încheiatul
  • încheiatu‑
  • ‑ncheiatul
  • ‑ncheiatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • încheiat
  • ‑ncheiat
  • încheiatului
  • ‑ncheiatului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încheiat (s.n.)

  • 1. Faptul de a (se) încheia.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Încheiatul scândurilor mesei.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi încheia
    surse: DEX '98 DEX '09