opțiuni
  • info

7 definiții pentru încărcător (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCĂRCĂTÓR, (1) încărcători, s. m., (2, 3) încărcătoare, s. n. 1. S. m. Persoană care încarcă un recipient, un cuptor etc., care alimentează cu combustibil o mașină cu aburi etc. 2. S. n. Aparat, dispozitiv, mașină cu care se încarcă un vehicul, un agregat etc. 3. S. n. Dispozitiv care permite să se introducă mai multe cartușe în magazia unei arme de foc cu repetiție. – Încărca + suf. -ător.

ÎNCĂRCĂTÓR, (1) încărcători, s. m., (2, 3) încărcătoare, s. n. 1. S. m. Persoană care încarcă un recipient, un cuptor etc., care alimentează cu combustibil o mașină cu aburi etc. 2. S. n. Aparat, dispozitiv, mașină cu care se încarcă un vehicul, un agregat etc. 3. S. n. Dispozitiv care permite să se introducă mai multe cartușe în magazia unei arme de foc cu repetiție. – Încărca + suf. -ător.

încărcător, ~oare [At: PREV. ACCID. 57 / Pl: (1-2) ~i, (3-4) ~oare / E: încărca + -tor] 1 sm Persoană care încarcă un vehicul, un recipient etc. 2 sm Persoană care alimentează cu combustibil o mașină cu aburi. 3 sn Dispozitiv cu care se încarcă un vehicul, un agregat etc. 4 sn Dispozitiv care permite introducerea mai multor cartușe în magazia unei arme de foc cu repetiție.

ÎNCĂRCĂTÓR1, încărcători, s. m. Lucrător care încarcă un recipient, un cuptor, un diapozitiv de transport (într-o mină, într-o gară etc.) sau care alimentează cu combustibil o mașină cu abur.

ÎNCĂRCĂTÓR2 ~i m. Muncitor care efectuează lucrări de încărcare (a unui vehicul, cuptor, agregat etc.). /a încărca + suf. ~ător


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încărcătór1 (persoană) s. m., pl. încărcătóri

încărcătór (persoană) s. m., pl. încărcătóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Încărcător ≠ descărcător

Intrare: încărcător (s.m.)
încărcător1 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încărcător
  • ‑ncărcător
  • încărcătorul
  • încărcătoru‑
  • ‑ncărcătorul
  • ‑ncărcătoru‑
plural
  • încărcători
  • ‑ncărcători
  • încărcătorii
  • ‑ncărcătorii
genitiv-dativ singular
  • încărcător
  • ‑ncărcător
  • încărcătorului
  • ‑ncărcătorului
plural
  • încărcători
  • ‑ncărcători
  • încărcătorilor
  • ‑ncărcătorilor
vocativ singular
  • încărcătorule
  • ‑ncărcătorule
plural
  • încărcătorilor
  • ‑ncărcătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încărcător (s.m.)

  • 1. Persoană care încarcă un recipient, un cuptor etc., care alimentează cu combustibil o mașină cu aburi etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: descărcător (adj.)

etimologie:

  • Încărca + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09