11 definiții pentru încăpător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCĂPĂTÓR, -OÁRE, încăpători, -oare, adj. Care are volum utilizabil mare; în care încape mult; larg, spațios. – Încăpea + suf. -ător.

ÎNCĂPĂTÓR, -OÁRE, încăpători, -oare, adj. Care are volum utilizabil mare; în care încape mult; larg, spațios. – Încăpea + suf. -ător.

încăpător, ~oare [At: MINEIUL (1776), 62 1/1 / Pl: ~i, ~oare / E: încăpea + -tor] 1 a Care are volum utilizabil mare. 2 a Spațios. 3 sf (Înv; ccr) Capacitate.

ÎNCĂPĂTÓR, -OÁRE, încăpători, -oare, adj. În care încape mult, cu o capacitate mare; larg, spațios. Dromichet... înălță cupa de corn, cea mai încăpătoare. C. PETRESCU, R. DR. 8. La zile anumite sta-ntr-o piață O veche diligență-ncăpătoare, Cu surugiii sprinteni de-a călare. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 160. E lumea-ncăpătoare Pentru-o pasăre și-o floare! ALECSANDRI, P. P. 31.

ÎNCĂPĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care permite să încapă mult; larg; spațios. Sală ~oare. /a încăpea + suf. ~ător

încăpător a. în care încape mult, larg, spațios.

încăpătór, -oáre adj. Care cuprinde, spațios, destul de mare: casă încăpătoare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încăpătór adj. m., pl. încăpătóri; f. sg. și pl. încăpătoáre

încăpătór adj. m., pl. încăpătóri; f. sg. și pl. încăpătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCĂPĂTÓR adj. 1. v. spațios. 2. v. voluminos.

ÎNCĂPĂTOR adj. 1. cuprinzător, larg, mare, spațios. (O cameră ~.) 2. cuprinzător, mare, voluminos. (Un recipient ~.)

Încăpător ≠ neîncăpător

Intrare: încăpător
încăpător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încăpător
  • ‑ncăpător
  • încăpătorul
  • încăpătoru‑
  • ‑ncăpătorul
  • ‑ncăpătoru‑
  • încăpătoare
  • ‑ncăpătoare
  • încăpătoarea
  • ‑ncăpătoarea
plural
  • încăpători
  • ‑ncăpători
  • încăpătorii
  • ‑ncăpătorii
  • încăpătoare
  • ‑ncăpătoare
  • încăpătoarele
  • ‑ncăpătoarele
genitiv-dativ singular
  • încăpător
  • ‑ncăpător
  • încăpătorului
  • ‑ncăpătorului
  • încăpătoare
  • ‑ncăpătoare
  • încăpătoarei
  • ‑ncăpătoarei
plural
  • încăpători
  • ‑ncăpători
  • încăpătorilor
  • ‑ncăpătorilor
  • încăpătoare
  • ‑ncăpătoare
  • încăpătoarelor
  • ‑ncăpătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încăpător

  • 1. Care are volum utilizabil mare; în care încape mult.
    exemple
    • Dromichet... înălță cupa de corn, cea mai încăpătoare. C. PETRESCU, R. DR. 8.
      surse: DLRLC
    • La zile anumite sta-ntr-o piață O veche diligență-ncăpătoare, Cu surugiii sprinteni de-a călare. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 160.
      surse: DLRLC
    • E lumea-ncăpătoare Pentru-o pasăre și-o floare! ALECSANDRI, P. P. 31.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Încăpea + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09