9 definiții pentru încăierat (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încăierat1 sn [At: COȘBUC, F. 63 / Pl: ~uri / E: încăiera] (Reg) 1-3 Încăierare (1-3). 4 (Îlav) Pe ~e Gata să se încaiere.

ÎNCĂIERÁT s. n. (Reg.) Încăierare. – V. încăiera.

ÎNCĂIERÁT s. n. (Reg.) Încăierare. – V. încăiera.

ÎNCĂIERÁT s. n. (Rar) Încăierare. ◊ Expr. Pe încăierate = gata să se încaiere, pornit pe ceartă. Cei mai mari acum din sfadă, Stau pe-ncăierate puși. COȘBUC, P. I 224. – Formă gramaticală: (în expr.) încăierate.

încăierat n. acțiunea de a se încăiera și rezultatul ei, bătaie, trânteală: până la împăratul rabzi încăieratul PANN.

încăĭerát n. Acțiunea de a te încăĭera. Prov. Pîn’la împăratu răzbi încăĭeratu, pîn’la Dumnezeŭ te mănîncă sfințiĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCĂIERÁT s. v. bătaie, încăierare, luptă.

încăierat s. v. BĂTAIE. ÎNCĂIERARE. LUPTĂ.

Intrare: încăierat (s.n.)
încăierat1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încăierat
  • ‑ncăierat
  • încăieratul
  • încăieratu‑
  • ‑ncăieratul
  • ‑ncăieratu‑
plural
  • încăieraturi
  • ‑ncăieraturi
  • încăieraturile
  • ‑ncăieraturile
genitiv-dativ singular
  • încăierat
  • ‑ncăierat
  • încăieratului
  • ‑ncăieratului
plural
  • încăieraturi
  • ‑ncăieraturi
  • încăieraturilor
  • ‑ncăieraturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încăierat (s.n.)

etimologie:

  • vezi încăiera
    surse: DEX '09 DEX '98