17 definiții pentru înaripa aripa


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNARIPÁ, înaripez, vb. I. Refl. A prinde aripi; a-și lua avânt; a întraripa. ♦ Tranz. (Poetic) A da avânt, a însufleți. – În + aripă.

înaripa [At: MARDARIE, L 3042 / V: (înv; cscj) ~pi / S și: înna~ / Pzi: ~pez / E: în- + aripă] 1 vt A înzestra pe cineva sau un obiect cu aripi. 2 vr (Șfg) A-și lua avânt. 3 vt (Fig) A da avânt.

ÎNARIPÁ, înaripez, vb. I. Refl. A prinde aripi; a-și lua avânt; a întraripa. ♦ Tranz. (Poetic) A da avânt, a însufleți. – În + aripi.

ÎNARIPÁ, înaripez, vb. I. Tranz. (În limbaj poetic) A da avînt, a însufleți. Dar ceea ce merită pe drept cuvînt atențiunea... este, în această poemă, entuziasmul care înaripează inima poetului. MACEDONSKI, O. IV 73. ♦ Refl. A prinde aripi, a-și lua avînt. Atunci se-naripează Neîmpăcatu-mi dor. ALECSANDRI, P. III 100. Încă aristocrația nu se înaripase, și capetele acestei idre... nu începuseră a mușca. NEGRUZZI, S. I 272. – Variantă: aripá vb. I.

A ÎNARIPÁ ~éz tranz. poet. (persoane) A face să se înaripeze. /în + aripă

A SE ÎNARIPÁ mă ~éz intranz. poet. (despre persoane) A fi cuprins de avânt creator; a prinde aripi. /în + aripă

înaripà v. 1. a căpăta aripi: calul se ’naripă BOL.; 2. fig. a se avânta: atunci se ’naripeăzâ neîmpăcatu-mi dor AL.

aripá [At: BOLINTINEANU, ap. ȘĂINEANU, D. U. / Pzi: ~péz / E: aripă] 1 vt A împușca o pasăre în aripă. 2 vt A înaripa. 3 vr (Rar) A-și lua zborul.

aripà v. a-și lua sborul: p’al lor car de roze s’aripează fragedele zori BOL.

aripésc (mă) v. refl. Bibl. (Cdr.). Îmĭ întind laturile unindu-mă cu laturile vecine.

înaripéz și aripéz v. tr. Daŭ aripĭ, pun aripĭ, înzestrez cu aripĭ. – Vechĭ și întraripéz.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!înaripá (a ~) (î-na-/în-a-) vb., ind. prez. 3 înaripeáză

înaripá vb. (sil. mf. în-), ind. prez. 1 sg. înaripéz, 3 sg. și pl. înaripeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNARIPÁ vb. (rar) a întraripa.

ÎNARIPA vb. (rar) a întraripa.

Intrare: înaripa
  • silabație: î-na-ri-pa, în-a-ri-pa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înaripa
  • ‑naripa
  • înaripare
  • ‑naripare
  • înaripat
  • ‑naripat
  • înaripatu‑
  • ‑naripatu‑
  • înaripând
  • ‑naripând
  • înaripându‑
  • ‑naripându‑
singular plural
  • înaripea
  • ‑naripea
  • înaripați
  • ‑naripați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înaripez
  • ‑naripez
(să)
  • înaripez
  • ‑naripez
  • înaripam
  • ‑naripam
  • înaripai
  • ‑naripai
  • înaripasem
  • ‑naripasem
a II-a (tu)
  • înaripezi
  • ‑naripezi
(să)
  • înaripezi
  • ‑naripezi
  • înaripai
  • ‑naripai
  • înaripași
  • ‑naripași
  • înaripaseși
  • ‑naripaseși
a III-a (el, ea)
  • înaripea
  • ‑naripea
(să)
  • înaripeze
  • ‑naripeze
  • înaripa
  • ‑naripa
  • înaripă
  • ‑naripă
  • înaripase
  • ‑naripase
plural I (noi)
  • înaripăm
  • ‑naripăm
(să)
  • înaripăm
  • ‑naripăm
  • înaripam
  • ‑naripam
  • înariparăm
  • ‑nariparăm
  • înaripaserăm
  • ‑naripaserăm
  • înaripasem
  • ‑naripasem
a II-a (voi)
  • înaripați
  • ‑naripați
(să)
  • înaripați
  • ‑naripați
  • înaripați
  • ‑naripați
  • înariparăți
  • ‑nariparăți
  • înaripaserăți
  • ‑naripaserăți
  • înaripaseți
  • ‑naripaseți
a III-a (ei, ele)
  • înaripea
  • ‑naripea
(să)
  • înaripeze
  • ‑naripeze
  • înaripau
  • ‑naripau
  • înaripa
  • ‑naripa
  • înaripaseră
  • ‑naripaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aripa
  • aripare
  • aripat
  • aripatu‑
  • aripând
  • aripându‑
singular plural
  • aripea
  • aripați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aripez
(să)
  • aripez
  • aripam
  • aripai
  • aripasem
a II-a (tu)
  • aripezi
(să)
  • aripezi
  • aripai
  • aripași
  • aripaseși
a III-a (el, ea)
  • aripea
(să)
  • aripeze
  • aripa
  • aripă
  • aripase
plural I (noi)
  • aripăm
(să)
  • aripăm
  • aripam
  • ariparăm
  • aripaserăm
  • aripasem
a II-a (voi)
  • aripați
(să)
  • aripați
  • aripați
  • ariparăți
  • aripaserăți
  • aripaseți
a III-a (ei, ele)
  • aripea
(să)
  • aripeze
  • aripau
  • aripa
  • aripaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înaripa înaripat aripa

  • 1. A prinde aripi; a-și lua avânt.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: întraripa 2 exemple
    exemple
    • Atunci se-naripează Neîmpăcatu-mi dor. ALECSANDRI, P. III 100.
      surse: DLRLC
    • Încă aristocrația nu se înaripase, și capetele acestei idre... nu începuseră a mușca. NEGRUZZI, S. I 272.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv poetic A da avânt.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: însufleți un exemplu
      exemple
      • Dar ceea ce merită pe drept cuvînt atențiunea... este, în această poemă, entuziasmul care înaripează inima poetului. MACEDONSKI, O. IV 73.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • În + aripă
    surse: DEX '09