11 definiții pentru înaintaș (adj.) naintaș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înaintaș, ~ă [At: C. NEGRUZZI, S. I, 37 / V: (înv) na~, năi~ / S și: înn~ / Pl: ~i, ~e / E: înainte + -aș] 1 a Care merge înainte. 2 a Care este în față. 3-4 smf, a (D. animale de tracțiune) înhămat înaintea rotașilor. 5 sm (Fig) Persoană care, prin activitatea sau prin lucrările sale, a pregătit activitatea altora Si: precursor. 6 sm (Spt) Jucător din linia de atac a unei echipe Si: atacant (17). 7 sm (Arg; iuz) Hoț intrat în slujba poliției. 8 smp (Arg) Ochelari (1).

ÎNAINTÁȘ, -Ă, înaintași, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Despre animale de tracțiune, mai ales despre cai; adesea substantivat) Înhămat înaintea rotașilor. 2. Adj. (Rar) Care merge înainte, care este în față. 3. S. m. Persoană care, prin activitatea sau prin lucrările sale, a pregătit activitatea altora; precursor. 4. S. m. (Sport) Jucător din linia de atac a unei echipe de fotbal, rugbi, hochei etc. [Var.: (reg.) naintáș, -ă adj.] – Înainte + suf. -aș.

ÎNAINTÁȘ, -Ă, înaintași, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Despre animale de tracțiune, mai ales despre cai; adesea substantivat) Înhămat înaintea rotașilor. 2. Adj. (Rar) Care merge înainte, care este în față. 3. S. m. Persoană care, prin activitatea sau prin lucrările sale, a pregătit activitatea altora; precursor. 4. S. m. (Sport) Jucător din linia de atac a unei echipe de fotbal, rugbi, hochei etc. [Var.: (reg.) naintáș, -ă adj.] – Înainte + suf. -aș.

ÎNAINTÁȘ2, -Ă, înaintași, -e, adj. 1. (Despre animale de tracțiune, mai ales despre cai) Înhămat înaintea rotașilor. Iapa înaintașă, într-un acces de spaimă, făcu o săritură în dreapta, să se ferească parcă de primejdie. REBREANU, R. I 215. Se obișnuiește, pe lîngă doi boi, să se pună și un cal înaintaș, la vargă, înhămat c-o gură de ham. PAMFILE, A. R. 40. ◊ (Substantivat) Se auzea... glasul lui strigînd la înaintaș. D. ZAMFIRESCU, R. 240. 2. (Rar) Care merge înainte, care e în față. – Variantă: naintáș,-ă (NEGRUZZI, S. I 37) adj.

ÎNAINTÁȘ1 ~ă (~i, ~e) 1) înv. (despre animale de tracțiune) Care este înhămat înaintea rotașilor. 2) rar Care este situat înaintea altora. /înainte + suf. ~aș

înaintáș, -ă adj. și s. Care e înaintea altuĭa, precedent, precursor: Ipocrate a fost înaintașu medicilor. Caĭ înaintașĭ, înhămațĭ cîte doĭ uniĭ înaintea altora (fr. à la Daumont). V. bulziș.

NAINTÁȘ, -Ă adj. v. înaintaș.

NAINTÁȘ, -Ă adj. v. înaintaș.

NAINTÁȘ, -Ă adj. v. înaintaș2.

naintaș a. și m. înaintaș: naintașii trecuse [!] apa prin vad OD.

înainte-mergător, -oáre adj. și s. Răŭ zis îld. înaintaș, premergător saŭ precursor (supranumele luĭ Ion Botezătoru).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înaintáș (-na-in-) adj. m., s. m., pl. înaintáși; adj. f., s. f. înaintáșă, pl. înaintáșe

înaintáș adj. m., s. m., pl. înaintáși; f. sg. înaintáșă, pl. înaintáșe

Intrare: înaintaș (adj.)
înaintaș1 (adj.) adjectiv
  • silabație: î-na-in-taș
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înaintaș
  • ‑naintaș
  • înaintașul
  • înaintașu‑
  • ‑naintașul
  • ‑naintașu‑
  • înaintașă
  • ‑naintașă
  • înaintașa
  • ‑naintașa
plural
  • înaintași
  • ‑naintași
  • înaintașii
  • ‑naintașii
  • înaintașe
  • ‑naintașe
  • înaintașele
  • ‑naintașele
genitiv-dativ singular
  • înaintaș
  • ‑naintaș
  • înaintașului
  • ‑naintașului
  • înaintașe
  • ‑naintașe
  • înaintașei
  • ‑naintașei
plural
  • înaintași
  • ‑naintași
  • înaintașilor
  • ‑naintașilor
  • înaintașe
  • ‑naintașe
  • înaintașelor
  • ‑naintașelor
vocativ singular
plural
naintaș1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • naintaș
  • naintașul
  • naintașu‑
  • naintașă
  • naintașa
plural
  • naintași
  • naintașii
  • naintașe
  • naintașele
genitiv-dativ singular
  • naintaș
  • naintașului
  • naintașe
  • naintașei
plural
  • naintași
  • naintașilor
  • naintașe
  • naintașelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înaintaș (adj.) naintaș

  • 1. adesea substantivat (Despre animale de tracțiune, mai ales despre cai) Înhămat înaintea rotașilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Iapa înaintașă, într-un acces de spaimă, făcu o săritură în dreapta, să se ferească parcă de primejdie. REBREANU, R. I 215.
      surse: DLRLC
    • Se obișnuiește, pe lîngă doi boi, să se pună și un cal înaintaș, la vargă, înhămat c-o gură de ham. PAMFILE, A. R. 40.
      surse: DLRLC
    • Se auzea... glasul lui strigînd la înaintaș. D. ZAMFIRESCU, R. 240.
      surse: DLRLC
  • 2. rar Care merge înainte, care este în față.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Înainte + sufix -aș.
    surse: DEX '98 DEX '09