17 definiții pentru înșiruire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înșiruire sf [At: GOLESCU, ap. GCR II, 254/9 / Pl: ~ri / E: înșirui] 1-3 Înșirare (1-2, 4). 4 (Fig) Succedare. 5 Enumerare. 6 (Înv) Arbore genealogic.

ÎNȘIRUÍRE, înșiruiri, s. f. Acțiunea de a înșirui și rezultatul ei; șir. – V. înșirui.

ÎNȘIRUÍRE, înșiruiri, s. f. Acțiunea de a înșirui și rezultatul ei; șir. – V. înșirui.

ÎNȘIRUÍRE, înșiruiri, s. f. Acțiunea de a (se) înșirui și rezultatul ei; înșirare, șir. Înșiruirea liniară a plopilor ce se îndrumau veșnic spre poartă... mă chinuia parcă. ANGHEL, PR. 8. Poate să urmărească răspîndirea și înșiruirea movilelor. ODOBESCU, S. II 230.

înșirui [At: GOLESCU, î. 60 / Pzi: înșirui, (înv) ~esc / E: în + șir + -ui] 1-4 vtr A (se) înșira (1-3, 5). 5 vr A se succeda. 6 vt A enumera.

ÎNȘIRUÍ, înșírui, vb. IV. Tranz. 1. A înșira mărgele. ♦ A așeza în șir, la rând. 2. Fig. A expune pe rând, a enumera. – În + șir + suf. -ui.

ÎNȘIRUÍ, înșírui, vb. IV. Tranz. 1. A înșira mărgele. ♦ A așeza în șir, la rând. 2. Fig. A expune pe rând, a enumera. – În + șir + suf. -ui.

ÎNȘIRUÍ, înșírui, vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la mărgele) A înșira. Boabele între ele înseși fiind neatîrnate, sînt numai petrecute și înșiruite pe același fir. CARAGIALE, O. III 220. ♦ (Cu privire la alte lucruri) A așeza în șir. Frusinica înșirui semănătorile, trase de cîte patru cai, pe drumul din capătul ogoarelor. MIHALE, O. 442. ◊ Refl. Broboane de sudoare rece i se înșiruiau pe frunte. DUMITRIU, B. F. 159. Erau mulți și n-ar fi încăput în odăile care se înșiruiau, dînd din una în alta. PAS, Z. I 175. ♦ (Cu privire la unități militare) A așeza în ordine de marș sau de bătaie. Pornirăm amîndoi pe jos spre casa clucerului, la care, în urma noastră, ceaușul de slujitori înșiruia oameni de jur împrejur. GHICA, S. A. 51. Acela voinic, Noi că l-am văzut În gura rîului Oști înșiruind, Cai buni împărțind. PĂSCULESCU, L. P. 62. ◊ Refl. Oștirea că mi-i gonea, După ei se-nșiruia Și de loc mi-i ajungea. ȘEZ. VIII 166. 2. A expune pe rînd, a enumera. Nu ne face cinste să înșiruim pricinile pentru care... GOLESCU, Î. 87. 3. (Învechit) A înconjura, a îngrădi. Toată fața zidului despre curte înșiruită cu un lanț de fier. GOLESCU, Î. 47.

înșiruì v. a pune în șir: umblă înșiruiți ISP.

înșír, a v. tr. (d. șir. V. deșir). Așez în șir pin ajutoru unuĭ băț, uneĭ ațe saŭ fixînd pe loc: a înșira covrigiĭ pe băț, mărgelele pe ață: oștile, santinelele pe drum. Fig. Expun, povestesc: să-țĭ înșir cum s’a întîmplat! V. refl. Mă așez în șir. Înșiră-te, mărgărite (mărgăritarule), lungește-te, vorbă, fără să te maĭ sfîrșeștĭ (vorbe scoase dintr’o poveste care nu se maĭ sfîrșea și aplicate povestirilor prea lungĭ. În vest înșir’te și șir’te, mărgărite). – Și înșiruĭ, înșiruĭésc și șiruĭésc: gunoaĭele se înșiruĭe în grămezĭ (ChN. I, 145).

2) șiruĭésc v. tr. V. înșiruĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înșiruíre s. f., g.-d. art. înșiruírii; pl. înșiruíri

înșiruíre s. f., g.-d. art. înșiruírii; pl. înșiruíri

înșiruí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. înșírui, 3 înșíruie, imperf. 3 sg. înșiruiá; conj. prez. 3 să înșíruie

înșiruí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. înșírui, 3 sg. și pl. înșíruie, imperf. 3 sg. înșiruiá


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNȘIRUÍRE s. 1. v. succedare. 2. v. enumerare. 3. înșirare, serie, succesiune, șir. (O lungă ~ de raționamente.)

ÎNȘIRUIRE s. 1. înșirare, perindare, succedare, succesiune. (~ zilelor una după cealaltă.) 2. enumerare, enumerație, înșirare. (O ~ completă.) 3. înșirare, serie, succesiune, șir. (O lungă ~ de raționamente.)

ÎNȘIRUÍ vb. 1. v. alinia. 2. v. înșira. 3. v. succeda. 4. v. enumera.

ÎNȘIRUI vb. 1. a (se) alinia, a (se) înșira, a (se) ordona, a (se) rîndui, (înv. și reg.) a (se) șirui. (S-au ~ în tăcere.) 2. a (se) înșira, (pop.) a (se) înfira. (A ~ mărgelele pe ață.) 3. a se înșira, a se perinda, a se rîndui, a se succeda, a urma. (Zilele se ~ unele după altele.) 4. a enumera, a înșirui, (înv.) a număra. (A ~ toate avantajele metodei.)

Intrare: înșiruire
înșiruire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înșiruire
  • ‑nșiruire
  • înșiruirea
  • ‑nșiruirea
plural
  • înșiruiri
  • ‑nșiruiri
  • înșiruirile
  • ‑nșiruirile
genitiv-dativ singular
  • înșiruiri
  • ‑nșiruiri
  • înșiruirii
  • ‑nșiruirii
plural
  • înșiruiri
  • ‑nșiruiri
  • înșiruirilor
  • ‑nșiruirilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înșiruire

  • 1. Acțiunea de a înșirui și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: înșirare șir 2 exemple
    exemple
    • Înșiruirea liniară a plopilor ce se îndrumau veșnic spre poartă... mă chinuia parcă. ANGHEL, PR. 8.
      surse: DLRLC
    • Poate să urmărească răspîndirea și înșiruirea movilelor. ODOBESCU, S. II 230.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi înșirui
    surse: DEX '09 DEX '98

înșirui înșiruire înșiruit

  • 1. A înșira mărgele.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: înșira un exemplu
    exemple
    • Boabele între ele înseși fiind neatîrnate, sînt numai petrecute și înșiruite pe același fir. CARAGIALE, O. III 220.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A așeza în șir, la rând.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Frusinica înșirui semănătorile, trase de cîte patru cai, pe drumul din capătul ogoarelor. MIHALE, O. 442.
        surse: DLRLC
      • reflexiv Broboane de sudoare rece i se înșiruiau pe frunte. DUMITRIU, B. F. 159.
        surse: DLRLC
      • reflexiv Erau mulți și n-ar fi încăput în odăile care se înșiruiau, dînd din una în alta. PAS, Z. I 175.
        surse: DLRLC
    • 1.2. (Cu privire la unități militare) A așeza în ordine de marș sau de bătaie.
      surse: DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Pornirăm amîndoi pe jos spre casa clucerului, la care, în urma noastră, ceaușul de slujitori înșiruia oameni de jur împrejur. GHICA, S. A. 51.
        surse: DLRLC
      • Acela voinic, Noi că l-am văzut În gura rîului Oști înșiruind, Cai buni împărțind. PĂSCULESCU, L. P. 62.
        surse: DLRLC
      • reflexiv Oștirea că mi-i gonea, După ei se-nșiruia Și de loc mi-i ajungea. ȘEZ. VIII 166.
        surse: DLRLC
  • 2. figurat A expune pe rând.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: enumera expune un exemplu
    exemple
    • Nu ne face cinste să înșiruim pricinile pentru care... GOLESCU, Î. 87.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Toată fața zidului despre curte înșiruită cu un lanț de fier. GOLESCU, Î. 47.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + șir + sufix -ui.
    surse: DEX '09 DEX '98