8 definiții pentru înșela (înșeua)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înșela1 vt [At: BIBLIA (1688), 235/2 / Pzi: ~lez, (rar) înșel / E: ml *(in)-sellare] (Înv) 1 A înșeua. 2 (Îe) A ~ murgu-n pustiu A-și face iluzii.

ÎNȘELÁ, înșél, vb. I. I. Tranz. (Înv.) A pune șaua pe cal, a înșeua. II. 1. Tranz. A induce în eroare, a abuza de buna-credință a cuiva; a amăgi. ◊ Expr. A înșela așteptările = a dezamăgi. ♦ (Despre simțuri, facultăți psihice) A nu (mai) funcționa bine, a da o imagine eronată, neconformă realității. Mă înșală memoria. 2. Refl. A-și forma o părere eronată despre cineva sau ceva; a greși. 3. Tranz. A încălca fidelitatea conjugală; p. gener. a fi necredincios în dragoste. ♦ A ademeni, a seduce o fată, o femeie. – Lat. in-sellare.

ÎNȘELÁ, înșél, vb. I. I. Tranz. (Înv.) A pune șaua pe cal, a înșeua. II. 1. Tranz. A induce în eroare, a abuza de buna-credință a cuiva; a amăgi. ◊ Expr. A înșela așteptările = a dezamăgi. ♦ (Despre simțuri, facultăți psihice) A nu (mai) funcționa bine, a da o imagine eronată, neconformă realității. Mă înșală memoria. 2. Refl. A-și forma o părere eronată despre cineva sau ceva; a greși. 3. Tranz. A încălca fidelitatea conjugală; p. gener. a fi necredincios în dragoste. ♦ A ademeni, a seduce o fată, o femeie. – Lat. in-sellare.

ÎNȘELÁ2, înșél, vb. I. Tranz. (Învechit, cu privire la animale de călărie) A înșeua. Făt-Frumos înșelă și înfrînă calul. ISPIRESCU, L. 4. Înșală-și badea murgul Și se duce ca vîntul, Nu-l înșală cu curele, Să meargă, să-i fie jele, Ci-l înșală cu mătasă Și se duce și mă lasă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 250.

înșelà v. a pune șeaua, a încăleca: Făt-frumos înșelă și înfrâna calul ISP.

înșél, a v. tr. d. șea, șa, pl. șele, pin aluz. la șireteniile întrebuințate cu calu pînă-l deprinzĭ să sufere șaŭa. [Cp cu pingelesc, potcovesc, încalț, căptușesc, boĭesc; it. sellare, pv. ensellar, fr. seller, sp. ensillar, pg. sellar. – Se conjugă ca deșel]. Pun șaŭa caluluĭ: a înșela calu. (Se zice și înșeŭez, ca îngreuĭez pe lîngă ingrelez). Fig. Amăgesc, induc în eroare pin faptă saŭ pin vorbă: l-a înșelat c’un franc la socoteală. Comit infidelitățĭ. Seduc. A înșela la cantar, a da lipsă cîntărind. V. refl. Greșesc: m’am înșelat la socoteală, în privința drumuluĭ. V. păcălesc, escrochez, mistific.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înșela (ind. prez. 3 sg. și pl. înșală)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNȘELÁ vb. v. înșeua.

Intrare: înșela (înșeua)
înșela1 (înșeua) verb grupa I conjugarea I
verb (VT31)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înșela
  • ‑nșela
  • înșelare
  • ‑nșelare
  • înșelat
  • ‑nșelat
  • înșelatu‑
  • ‑nșelatu‑
  • înșelând
  • ‑nșelând
  • înșelându‑
  • ‑nșelându‑
singular plural
  • înșa
  • ‑nșa
  • înșelați
  • ‑nșelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înșel
  • ‑nșel
(să)
  • înșel
  • ‑nșel
  • înșelam
  • ‑nșelam
  • înșelai
  • ‑nșelai
  • înșelasem
  • ‑nșelasem
a II-a (tu)
  • înșeli
  • ‑nșeli
(să)
  • înșeli
  • ‑nșeli
  • înșelai
  • ‑nșelai
  • înșelași
  • ‑nșelași
  • înșelaseși
  • ‑nșelaseși
a III-a (el, ea)
  • înșa
  • ‑nșa
(să)
  • înșale
  • ‑nșale
  • înșela
  • ‑nșela
  • înșelă
  • ‑nșelă
  • înșelase
  • ‑nșelase
plural I (noi)
  • înșelăm
  • ‑nșelăm
(să)
  • înșelăm
  • ‑nșelăm
  • înșelam
  • ‑nșelam
  • înșelarăm
  • ‑nșelarăm
  • înșelaserăm
  • ‑nșelaserăm
  • înșelasem
  • ‑nșelasem
a II-a (voi)
  • înșelați
  • ‑nșelați
(să)
  • înșelați
  • ‑nșelați
  • înșelați
  • ‑nșelați
  • înșelarăți
  • ‑nșelarăți
  • înșelaserăți
  • ‑nșelaserăți
  • înșelaseți
  • ‑nșelaseți
a III-a (ei, ele)
  • înșa
  • ‑nșa
(să)
  • înșale
  • ‑nșale
  • înșelau
  • ‑nșelau
  • înșela
  • ‑nșela
  • înșelaseră
  • ‑nșelaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înșela (înșeua)

  • 1. învechit A pune șaua pe cal.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: înșeua 2 exemple
    exemple
    • Făt-Frumos înșelă și înfrînă calul. ISPIRESCU, L. 4.
      surse: DLRLC
    • Înșală-și badea murgul Și se duce ca vîntul, Nu-l înșală cu curele, Să meargă, să-i fie jele, Ci-l înșală cu mătasă Și se duce și mă lasă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 250.
      surse: DLRLC

etimologie: