9 definiții pentru înălțător (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înălțător, ~oare [At: IORGA, L. I, 494 / Pl: ~i, ~oare / E: înălța + -ător] 1 a Care ridică la înălțime. 2 a (Fig) Care ridică la o stare morală superioară. 3-4 smf, a (Nob) (Persoană) care face să se ridice clădiri, monumente etc. Si: arhitect, ctitor. 5-6 smf, a (Persoană) care ridică în rang pe cineva. 7-8 smf, a (Persoană) care laudă pe cineva. 9 sn Dispozitiv mecanic sau optic de ochire la armele de foc, care permite să se dea țevii înclinarea necesară pentru lovirea țintei.

ÎNĂLȚĂTÓR, -OÁRE, înălțători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care înalță; fig. care ridică din punct de vedere spiritual. 2. S. n. Dispozitiv mecanic sau optic de ochire la puști, la mitraliere și la tunuri, care permite să se dea țevii înclinarea necesară pentru a lovi ținta. – Înălța + suf. -ător.

ÎNĂLȚĂTÓR, -OÁRE, înălțători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care înalță; fig. care ridică din punct de vedere spiritual. 2. S. n. Dispozitiv mecanic sau optic de ochire la puști, la mitraliere și la tunuri, care permite să se dea țevii înclinarea necesară pentru a lovi ținta. – Înălța + suf. -ător.

ÎNĂLȚĂTÓR2, -OÁRE, înălțători, -oare, adj. Care înalță; fig. care ridică la o stare morală sau psihică superioară. Versuri înălțătoare.

ÎNĂLȚĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care înalță. 2) fig. Care creează omului o stare morală sau psihică superioară; care înnobilează sufletul. Poezie ~oare. Scopuri ~oare. /a înălța + suf. ~ător

înălțătór, -oáre adj. Fig. Sublim, impunător: spectacul înălțător. S. n., pl. oare. Aparat adaptat la țeava puștiĭ (la mijloc, nu la vîrf) care servește la ochit la distanțe marĭ (V. cătare).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înălțătór1 adj. m., pl. înălțătóri; f. sg. și pl. înălțătoáre

înălțătór adj. m., pl. înălțătóri; f. sg. și pl. înălțătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Înălțător ≠ înjositor

Intrare: înălțător (adj.)
înălțător1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înălțător
  • ‑nălțător
  • înălțătorul
  • înălțătoru‑
  • ‑nălțătorul
  • ‑nălțătoru‑
  • înălțătoare
  • ‑nălțătoare
  • înălțătoarea
  • ‑nălțătoarea
plural
  • înălțători
  • ‑nălțători
  • înălțătorii
  • ‑nălțătorii
  • înălțătoare
  • ‑nălțătoare
  • înălțătoarele
  • ‑nălțătoarele
genitiv-dativ singular
  • înălțător
  • ‑nălțător
  • înălțătorului
  • ‑nălțătorului
  • înălțătoare
  • ‑nălțătoare
  • înălțătoarei
  • ‑nălțătoarei
plural
  • înălțători
  • ‑nălțători
  • înălțătorilor
  • ‑nălțătorilor
  • înălțătoare
  • ‑nălțătoare
  • înălțătoarelor
  • ‑nălțătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înălțător (adj.)

  • 1. Care înalță.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.1. figurat Care ridică din punct de vedere spiritual.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX antonime: înjositor un exemplu
      exemple
      • Versuri înălțătoare. Scopuri înălțătoare.
        surse: DLRLC NODEX

etimologie:

  • Înălța + sufix -ător.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX