12 definiții pentru împușcătură pușcătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împușcătu sf [At: C. NEGRUZZI, S. I, 173 / Pl: ~ri / E: împușca + -tură] 1-14 Împușcare (1-14). 15 Distanță până la care ajunge proiectilul unei arme de foc. 16 (Min) Încărcătură explozivă introdusă într-o rocă sau într-un zăcământ de minereu spre a le sfărâma.

ÎMPUȘCĂTÚRĂ, împușcături, s. f. 1. Zgomot produs de explozia încărcăturii unei arme de foc; pocnet de pușcă. 2. Încărcătură explozivă introdusă într-o rocă sau într-un zăcământ de minereu spre a le sfărâma. – Împușca + suf. -ătură.

ÎMPUȘCĂTÚRĂ, împușcături, s. f. 1. Zgomot produs de explozia încărcăturii unei arme de foc; pocnet de pușcă. 2. Încărcătură explozivă introdusă într-o rocă sau într-un zăcământ de minereu spre a le sfărâma. – Împușca + suf. -ătură.

ÎMPUȘCĂTÚRĂ, împușcături, s. f. 1. Zgomotul produs de explozia încărcăturii în țeava unei arme de foc, descărcătură, pocnet de pușcă. Împușcăturile răsunau seci și mărunte. DUMITRIU, N. 141. Ne uitam cu toții spre muchia cea de deal de după care venea blăstămata de împușcătură. MIRONESCU, S. A. 119. 2. Serie de găuri în peretele unei mine, umplute cu încărcătură explozivă și făcute să explodeze deodată. – Variantă: pușcătúră (SADOVEANU, O. L. 99) s. f.

ÎMPUȘCĂTÚRĂ ~i f. 1) Descărcare a unei arme de foc; descărcătură. 2) Zgomot produs de o asemenea descărcare. /a împușca + suf. ~ătură

împușcătură f. lovitură de pușcă.

împușcătúră f., pl. ĭ. Pocnitură de pușcă: se auzeaŭ împușcăturile. Distanță cît bate o pușcă: treĭ împușcăturĭ eraŭ pînă la mal. – Și pușcătúră (nord).

PUȘCĂTÚRĂ s. f. v. împușcătură.

pușcătúră, V. împușcătură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

împușcătúră s. f., g.-d. art. împușcătúrii; pl. împușcătúri

împușcătúră s. f., g.-d. art. împușcătúrii; pl. împușcătúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPUȘCĂTÚRĂ s. descărcătură, foc, (înv.) pușcătură. (S-a auzit o ~.)

ÎMPUȘCĂTU s. descărcătură, foc, (înv.) pușcătură. (S-a auzit o ~.)

Intrare: împușcătură
împușcătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împușcătu
  • ‑mpușcătu
  • împușcătura
  • ‑mpușcătura
plural
  • împușcături
  • ‑mpușcături
  • împușcăturile
  • ‑mpușcăturile
genitiv-dativ singular
  • împușcături
  • ‑mpușcături
  • împușcăturii
  • ‑mpușcăturii
plural
  • împușcături
  • ‑mpușcături
  • împușcăturilor
  • ‑mpușcăturilor
vocativ singular
plural
pușcătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pușcătu
  • pușcătura
plural
  • pușcături
  • pușcăturile
genitiv-dativ singular
  • pușcături
  • pușcăturii
plural
  • pușcături
  • pușcăturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împușcătură pușcătură

  • 1. Zgomot produs de explozia încărcăturii unei arme de foc; pocnet de pușcă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: descărcătură pocnet pușcătură 2 exemple
    exemple
    • Împușcăturile răsunau seci și mărunte. DUMITRIU, N. 141.
      surse: DLRLC
    • Ne uitam cu toții spre muchia cea de deal de după care venea blăstămata de împușcătură. MIRONESCU, S. A. 119.
      surse: DLRLC
  • 2. Încărcătură explozivă introdusă într-o rocă sau într-un zăcământ de minereu spre a le sfărâma.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • diferențiere Serie de găuri în peretele unei mine, umplute cu încărcătură explozivă și făcute să explodeze deodată.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Împușca + sufix -ătură.
    surse: DEX '98 DEX '09