11 definiții pentru împricinat (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împricinat, ~ă smf, a [At: (a. 1839) URICARIUL XIV, 216 / V: (înv) pricinat / Pl: ~ați, ~e / E: împricina] 1-2 (Persoană) care este acuzată într-un proces. 3-4 (Persoană) care participă la un proces. 5-6 (Pex) (Persoană) învinuită de ceva.

ÎMPRICINÁT, -Ă, împricinați, -te, adj., s. m. și f. (Om) care este implicat, acuzat într-un proces; (om) care este parte într-un proces. – V. împricina.

ÎMPRICINÁT, -Ă, împricinați, -te, adj., s. m. și f. (Cel) care este implicat, acuzat într-un proces; (cel) care este parte într-un proces. – V. împricina.

ÎMPRICINÁT, -Ă, împricinați, -te, s. m. și f. Cel implicat într-un conflict, într-o pricină; cel care este parte într-un proces. Dan e din ce în ce mai nervos, împricinații nu mai găsesc în el pe judecătorul calm și bun de-odinioară. VLAHUȚĂ, O. A. 314. Cînd veniră împricinații la înfățișare, ieși înainte fratele împăratului. ISPIRESCU, L. 277. ◊ (Adjectival) Părțile împricinate.

ÎMPRICINÁT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană implicată într-un proces (ca acuzat), într-un conflict. /v. a împricina

împricinat m. acuzat, prevenit: halal de bieții împricinați! AL. [V. pricină].

împricinát, -ă adj. și s. Care are o pricină, un proces: advocatu l-a apărat pe împricinat. – Și pricinaș, maĭ vechĭ și împricinaș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

împricinát adj. m., s. m., pl. împricináți; adj. f., s. f. împricinátă, pl. împricináte

împricinát adj. m., s. m., pl. împricináți, f. sg. împricinátă, pl. împricináte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPRICINÁT s., adj. v. inculpat.

ÎMPRICINAT s., adj. (JUR.) acuzat, inculpat, învinuit, pîrît, (livr.) incriminat, (pop.) pricinaș, (prin Transilv.) pricinat. (~ are cuvîntul!)

Intrare: împricinat (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împricinat
  • ‑mpricinat
  • împricinatul
  • împricinatu‑
  • ‑mpricinatul
  • ‑mpricinatu‑
plural
  • împricinați
  • ‑mpricinați
  • împricinații
  • ‑mpricinații
genitiv-dativ singular
  • împricinat
  • ‑mpricinat
  • împricinatului
  • ‑mpricinatului
plural
  • împricinați
  • ‑mpricinați
  • împricinaților
  • ‑mpricinaților
vocativ singular
  • împricinatule
  • ‑mpricinatule
  • împricinate
  • ‑mpricinate
plural
  • împricinaților
  • ‑mpricinaților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împricinat, -ă împricinat (2) împricinată

  • 1. (Om) care este implicat, acuzat într-un proces; (om) care este parte într-un proces.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: inculpat, -ă 3 exemple
    exemple
    • Dan e din ce în ce mai nervos, împricinații nu mai găsesc în el pe judecătorul calm și bun de-odinioară. VLAHUȚĂ, O. A. 314.
      surse: DLRLC
    • Cînd veniră împricinații la înfățișare, ieși înainte fratele împăratului. ISPIRESCU, L. 277.
      surse: DLRLC
    • Părțile împricinate.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi împricina
    surse: DEX '98 DEX '09