6 definiții pentru împintenare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împintena vt [At: CADE / V: (cscj) ~ni / Pzi: ~nez / E: în- + pinten] (D. cai) A fi înțepat cu pintenii de către călăreț pentru a alerga mai repede.

ÎMPINTENÁ, împintenez, vb. I. Tranz. (Rar) A da pinteni calului. – În + pinten.

ÎMPINTENÁ, împintenez, vb. I. Tranz. (Rar) A da pinteni calului. – În + pinten.

ÎMPINTENÁ, împintenez, vb. I. Tranz. (Rar, cu privire la cai) A îmboldi cu pintenii, a da pinteni. Pinteni-mi d-oțel Împintenau cursieru-mi în luptă și măcel. MACEDONSKI, O. I 252.

A ÎMPINTENÁ ~éz tranz. rar (cai) A îndemna cu pintenii. /în + pinten


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

împintená (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împinteneáză

împintená vb., ind. prez. 3 sg. împinteneáză

Intrare: împintenare
împintenare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împintenare
  • ‑mpintenare
  • împintenarea
  • ‑mpintenarea
plural
  • împintenări
  • ‑mpintenări
  • împintenările
  • ‑mpintenările
genitiv-dativ singular
  • împintenări
  • ‑mpintenări
  • împintenării
  • ‑mpintenării
plural
  • împintenări
  • ‑mpintenări
  • împintenărilor
  • ‑mpintenărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împintena împintenat

  • 1. rar A da pinteni calului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Pinteni-mi d-oțel Împintenau cursieru-mi în luptă și măcel. MACEDONSKI, O. I 252.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + pinten
    surse: DEX '98 DEX '09