16 definiții pentru împărăteasă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împărătea sf [At: CORESI, EV. 546/4 / V: (înv) părătea / Pl: ~ese / E: împărat + -easă] 1 Soție de împărat (1). 2 Femeie care conduce un imperiu. 3 (Rel) Maica Domnului. 4 (Fig; în orațiile de nuntă) Mireasă. 5 (Apc; reg) Matcă. 6 (Bot; reg) Plantă din familia cucurbitaceelor, veninoasă, agățătoare, cu flori albe-verzui, care crește pe gardurile viilor și prin grădini, a cărei rădăcină se folosește ca purgativ Si: brei, cucurbete, cucurbețea, mutătoare, mutătoare-cu-poame-negre, tidvă-de-pământ (Bryonia alba). 7 (Bot; reg; îc) ~sa-buruienilor Mătrăgună (Atropa belladona).

ÎMPĂRĂTEÁSĂ, împărătese, s. f. 1. Soție de împărat sau femeie care conduce un imperiu. 2. Plantă erbacee agățătoare, veninoasă, cu flori albe-verzui (Bryonia alba). ♦ (Bot.; reg.) Mutătoare (Bryonia dioica).Împărat + suf. -easă.

ÎMPĂRĂTEÁSĂ, împărătese, s. f. 1. Soție de împărat sau femeie care conduce un imperiu. 2. Plantă erbacee agățătoare, veninoasă, cu flori albe-verzui (Bryonia alba). ♦ (Reg.) Mutătoare (Bryonia dioica).Împărat + suf. -easă.

ÎMPĂRĂTEÁSĂ, împărătese, s. f. Soție de împărat sau femeie care conduce un imperiu. Tînăra împărăteasă... s-a dus să-și mai vadă părinții. CREANGĂ, P. 86. Un paj ce poartă pas cu pas A-mpărătesii rochii. EMINESCU, O. I 173.

ÎMPĂRĂTEÁSĂ1 ~ése f. 1) (în trecut; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducătoare absolută a țării; suverană. 2) Soție a împăratului. /împărat + suf. ~easă

ÎMPĂRĂTEÁSĂ2 ~ése f. Plantă erbacee agățătoare, veninoasă, cu flori albe-verzui și cu fructe în formă de boabe negre sau roșii; mutătoare. /împărat + suf. ~easă

împărăteasă f. 1. soția împăratului; 2. pop. regină; 3. principesă care guvernă un imperiu: regina Angliei e împărăteasa Indiilor; 4. Bot. mătrăguna, considerata de popor ca împărăteasă buruienilor; 5. unica femeiușcă într’un roiu de aibine.

împărăteásă f., pl. ese. Nevastă de împărat orĭ suverana unuĭ imperiŭ în care femeile aŭ drept să domnească. Mătrăgună (rar). Mutătoare, o plantă cucurbitacee veninoasă (bryonia alba). – În est și -tíță, pl. e.

părătea sf vz împărăteasă


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

împărăteásă s. f., g.-d. art. împărătései; pl. împărătése

împărăteásă s. f., g.-d. art. împărătései; pl. împărătése


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPĂRĂTEÁSĂ s. 1. (pop.) crăiasă. 2. v. matcă. 3. v. mutătoare.

ÎMPĂRĂTEÁSĂ s. v. beladonă, mătrăgună.

ÎMPĂRĂTEA s. 1. (pop.) crăiasă. 2. (ENTOM.) mamă, matcă, regină, (reg.) crăiasă, crăiță, muscă-mare. (~ albinelor.) 3. (BOT.; Bryonia alba) mutătoare, (reg.) brei, curcubețea, tidvă-de-pămînt.

împărătea s. v. BELADONĂ. MĂTRĂGUNĂ.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

împărăteásă, împărătese s. f. 1. Soția unui împărat; femeie care domnește peste o țară. ◊ Împărăteasa zilelor = duminica. 2. P. anal. Mama lui Iisus Hristos, Născătoarea de Dumnezeu, Maica Precista, Fecioara Maria. 3. (În orațiile de nuntă) Mireasă. – Din împărat + suf. -easă.

Intrare: împărăteasă
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împărătea
  • ‑mpărătea
  • împărăteasa
  • ‑mpărăteasa
plural
  • împărătese
  • ‑mpărătese
  • împărătesele
  • ‑mpărătesele
genitiv-dativ singular
  • împărătese
  • ‑mpărătese
  • împărătesei
  • ‑mpărătesei
plural
  • împărătese
  • ‑mpărătese
  • împărăteselor
  • ‑mpărăteselor
vocativ singular
  • împărătea
  • ‑mpărătea
  • împărăteaso
  • ‑mpărăteaso
plural
  • împărăteselor
  • ‑mpărăteselor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împărăteasă

  • 1. Soție de împărat sau femeie care conduce un imperiu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: suverană 2 exemple
    exemple
    • Tînăra împărăteasă... s-a dus să-și mai vadă părinții. CREANGĂ, P. 86.
      surse: DLRLC
    • Un paj ce poartă pas cu pas A-mpărătesii rochii. EMINESCU, O. I 173.
      surse: DLRLC
  • 2. Plantă erbacee agățătoare, veninoasă, cu flori albe-verzui (Bryonia alba).
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: beladonă mătrăgună

etimologie:

  • Împărat + sufix -easă.
    surse: DEX '09 DEX '98