17 definiții pentru îmbujorat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmbujorat, ~ă a [At: ANON. CAR. / V: ~boj~ / Pl: ~ați, ~e / E: îmbujora] 1 Care se face roșu ca bujorul (1) Si: rumen. 2 (Spc; d. obrajii cuiva) Aprinși.

ÎMBUJORÁT, -Ă, îmbujorați, -te, adj. (Despre obraji) Roșu, aprins (ca bujorul); (despre oameni) care are obrajii roșii; aprins2. – V. îmbujora.

ÎMBUJORÁT, -Ă, îmbujorați, -te, adj. (Despre obraji) Roșu, aprins (ca bujorul); (despre oameni) care are obrajii roșii; aprins2. – V. îmbujora.

ÎMBUJORÁT, -Ă, îmbujorați, -te, adj. (Despre obraji, p. ext. despre persoane, uneori determinat prin «la față», «la chip») Roșu ca bujorul; înroșit, aprins. Se pleca și culegea flori. Le apropia de gură, își mîngîia obrazul îmbujorat cu ele. SADOVEANU, O. VIII 13. Lia a sărit voioasă în picioare, cu obrajii îmbujorați. C. PETRESCU, S. 164. Peste cîteva clipe dădu buzna pe ușă înlăuntru o fetiță de vreo cinci ani, îmbujorată și bosumflată. REBREANU, R. II 65. Cu fața-mbujorată, A răsărit dintr-un tufiș Și rîde-acum mirată. COȘBUC, P. I 107.

îmbujorat a. rumen ca un bujor: față îmbujorată.

îmbujora [At: MARIAN, D. 33 / V: ~boj~ / Pzi: ~rez / E: în- + bujor] 1 vr (D. obraji) A se înroși, a se aprinde ca un bujor (1). 2 vr (D. oameni) A se înroși la față. 3 vtf (Rar) A face să se înroșească.

ÎMBUJORÁ, îmbujorez, vb. I. Refl. (Despre obraji) A se înroși, a se aprinde (ca un bujor); (despre oameni) a se înroși la față. ♦ Tranz. fact. (Rar) A face să se înroșească. – În + bujor.

ÎMBUJORÁ, îmbujorez, vb. I. Refl. (Despre obraji) A se înroși, a se aprinde (ca un bujor); (despre oameni) a se înroși la față. ♦ Tranz. fact. (Rar) A face să se înroșească. – În + bujor.

BUJORÁ vb. I v. îmbujora.

ÎMBUJORÁ, îmbujorez, vb. I. Refl. (Despre obraji, p. ext. despre persoane, uneori determinat prin «la față») A se face roșu ca bujorul, a se aprinde la față, a se înroși, a se rumeni. Se îmbujoră la față, rușinată parcă de cine știe ce gînduri. ARDELEANU, D. 87. Se-mbujorase la față de parcă chiar l-ar fi văzut pe Sandu venind. MIRONESCU, S. A. 83. Obrajii fetei se îmbujorară. SANDU-ALDEA, D. N. 221. – Variantă: bujorá vb. I.

A ÎMBUJORÁ ~éz tranz. A face să se îmbujoreze; a rumeni. /în + bujor

A SE ÎMBUJORÁ mă ~éz intranz. (mai ales despre față, obraji) A se înroși ușor (ca bujorul); a se rumeni. /în + bujor

îmbujoréz v. tr. Fac roș ca bujoru: frigu îĭ îmbujorase fața. – Și îmboj- (est).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îmbujorá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbujoreáză

îmbujorá vb., ind. prez. 1 sg. îmbujoréz, 3 sg. și pl. îmbujoreáză; conj. prez. 3 sg. și pl. îmbujoréze


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMBUJORÁT adj. împurpurat, înroșit, roșu, rumen, rumenit, (livr.) rubicond, (rar) roșit, (fig.) aprins, înflorit. (Cu obrajii ~ți.)

ÎMBUJORAT adj. împurpurat, înroșit, roșu, rumen, rumenit, (livr.) rubicond, (rar) roșit, (fig.) aprins, înflorit. (Cu obrajii ~.)

ÎMBUJORÁ vb. a (se) împurpura, a (se) înroși, a (se) roși, a (se) rumeni, (înv.) a (se) răsura, (fig.) a (se) aprinde. (S-a ~ la față.)

ÎMBUJORA vb. a (se) împurpura, a (se) înroși, a (se) roși, a (se) rumeni, (înv.) a (se) răsura, (fig.) a (se) aprinde. (S-a ~ la față.)

Intrare: îmbujorat
îmbujorat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbujorat
  • ‑mbujorat
  • îmbujoratul
  • îmbujoratu‑
  • ‑mbujoratul
  • ‑mbujoratu‑
  • îmbujora
  • ‑mbujora
  • îmbujorata
  • ‑mbujorata
plural
  • îmbujorați
  • ‑mbujorați
  • îmbujorații
  • ‑mbujorații
  • îmbujorate
  • ‑mbujorate
  • îmbujoratele
  • ‑mbujoratele
genitiv-dativ singular
  • îmbujorat
  • ‑mbujorat
  • îmbujoratului
  • ‑mbujoratului
  • îmbujorate
  • ‑mbujorate
  • îmbujoratei
  • ‑mbujoratei
plural
  • îmbujorați
  • ‑mbujorați
  • îmbujoraților
  • ‑mbujoraților
  • îmbujorate
  • ‑mbujorate
  • îmbujoratelor
  • ‑mbujoratelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îmbujorat

  • 1. (Despre obraji) Roșu, aprins (ca bujorul); (despre oameni) care are obrajii roșii; aprins (4.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: aprins (adj.) roșu înroșit 4 exemple
    exemple
    • Se pleca și culegea flori. Le apropia de gură, își mîngîia obrazul îmbujorat cu ele. SADOVEANU, O. VIII 13.
      surse: DLRLC
    • Lia a sărit voioasă în picioare, cu obrajii îmbujorați. C. PETRESCU, S. 164.
      surse: DLRLC
    • Peste cîteva clipe dădu buzna pe ușă înlăuntru o fetiță de vreo cinci ani, îmbujorată și bosumflată. REBREANU, R. II 65.
      surse: DLRLC
    • Cu fața-mbujorată, A răsărit dintr-un tufiș Și rîde-acum mirată. COȘBUC, P. I 107.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi îmbujora
    surse: DEX '98 DEX '09

îmbujora îmbujorare îmbujorat bujora

  • 1. (Despre obraji) A se înroși, a se aprinde (ca un bujor); (despre oameni) a se înroși la față.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: aprinde rumeni înroși 3 exemple
    exemple
    • Se îmbujoră la față, rușinată parcă de cine știe ce gînduri. ARDELEANU, D. 87.
      surse: DLRLC
    • Se-mbujorase la față de parcă chiar l-ar fi văzut pe Sandu venind. MIRONESCU, S. A. 83.
      surse: DLRLC
    • Obrajii fetei se îmbujorară. SANDU-ALDEA, D. N. 221.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + bujor
    surse: DEX '98 DEX '09