dexonline

îmbonțéz (mă) v. refl. (Cp. cu împoncișez). Vest. Mă supăr, mă înfuriĭ.

ÎMBONȚA vb. v. bosumfla, îmbufna.

îmbonța vb. v. BOSUMFLA. ÎMBUFNA.

Intrare: îmbonța

verb (V201)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) îmbonța ‑mbonța	îmbonțare ‑mbonțare	îmbonțat ‑mbonțat îmbonțatu‑ ‑mbonțatu‑	îmbonțând ‑mbonțând îmbonțându‑ ‑mbonțându‑	singular	plural
		(a) îmbonța ‑mbonța	îmbonțare ‑mbonțare	îmbonțat ‑mbonțat îmbonțatu‑ ‑mbonțatu‑	îmbonțând ‑mbonțând îmbonțându‑ ‑mbonțându‑	îmbonțează ‑mbonțează	îmbonțați ‑mbonțați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	îmbonțez ‑mbonțez	(să) îmbonțez ‑mbonțez	îmbonțam ‑mbonțam	îmbonțai ‑mbonțai	îmbonțasem ‑mbonțasem
	a II-a (tu)	îmbonțezi ‑mbonțezi	(să) îmbonțezi ‑mbonțezi	îmbonțai ‑mbonțai	îmbonțași ‑mbonțași	îmbonțaseși ‑mbonțaseși
	a III-a (el, ea)	îmbonțează ‑mbonțează	(să) îmbonțeze ‑mbonțeze	îmbonța ‑mbonța	îmbonță ‑mbonță	îmbonțase ‑mbonțase
plural	I (noi)	îmbonțăm ‑mbonțăm	(să) îmbonțăm ‑mbonțăm	îmbonțam ‑mbonțam	îmbonțarăm ‑mbonțarăm	îmbonțaserăm ‑mbonțaserăm îmbonțasem ‑mbonțasem
	a II-a (voi)	îmbonțați ‑mbonțați	(să) îmbonțați ‑mbonțați	îmbonțați ‑mbonțați	îmbonțarăți ‑mbonțarăți	îmbonțaserăți ‑mbonțaserăți îmbonțaseți ‑mbonțaseți
	a III-a (ei, ele)	îmbonțează ‑mbonțează	(să) îmbonțeze ‑mbonțeze	îmbonțau ‑mbonțau	îmbonțară ‑mbonțară	îmbonțaseră ‑mbonțaseră

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)