12 definiții pentru îmbătrâni

ÎMBĂTRÂNÍ, îmbătrânesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni bătrân. ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să devină bătrân (provocându-i supărări, griji etc.). ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să pară mai bătrân decât este în realitate, a-i da înfățișare bătrânicioasă. 2. (Despre materiale) A-și schimba în mod lent structura și proprietățile caracteristice (prin degradare); a se învechi. – În + bătrân.

ÎMBĂTRÂNÍ, îmbătrânesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni bătrân. ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să devină bătrân (provocându-i supărări, griji etc.). ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să pară mai bătrân decât este în realitate, a-i da înfățișare bătrânicioasă. 2. (Despre materiale) A-și schimba în mod lent structura și proprietățile caracteristice (prin degradare); a se învechi. – În + bătrân.

îmbătrâní (a ~) (-bă-trâ-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbătrânésc, imperf. 3 sg. îmbătrâneá; conj. prez. 3 îmbătrâneáscă

îmbătrâní vb. (sil. -trâ-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbătrânésc, imperf. 3 sg. îmbătrâneá; conj. prez. 3 sg. și pl. îmbătrâneáscă

ÎMBĂTRÂNÍ vb. a se trece, a se veșteji, (înv.) a se învechi, a (se) mători. (X a ~ de tot.)

A îmbătrâni ≠ a întineri

A ÎMBĂTRÂNÍ ~ésc 1. intranz. 1) (despre organisme vii) A deveni bătrân; a ajunge (treptat) în stare de bătrânețe. 2) (despre mașini, unelte, materiale) A pierde lent calitățile inițiale prin trecerea timpului. 2. tranz. 1) (persoane) A face să devină bătrân înainte de timp; a aduce în stare de bătrânețe. 2) A face să pară mai bătrân decât este în realitate. Machiajul ~ește. [Sil. -bă-trâ-] /în + bătrân

îmbătrânì a. a (se) face bătrân.

ÎMBĂTRÎNÍ, îmbătrînesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni bătrîn. Noi trăim cu părerea că numai omul îmbătrînește, să scutură și cade. DELAVRANCEA, A. 35. Însoară-te pînă a nu îmbătrîni. NEGRUZZI, S. I 251. Îmbătrînești fără vreme. ȘEZ. I 221. ♦ Tranz. A face pe cineva să devină bătrîn (prin supărări, griji, necazuri etc.). Vremea... ne îmbătrînește și ne duce la moarte. IBRĂILEANU, A. 187. De ce m-ai îmbătrînit? TEODORESCU, P. P. 277. 2. (Despre materiale) A-și schimba în mod lent proprietățile caracteristice, în condiții normale de serviciu sau de depozitare. – Variantă: bătrîní vb. IV.

îmbătrînésc v. intr. Ajung bătrîn: a îmbătrîni de suferințe. V. tr. Fac bătrîn: l-aŭ îmbătrînit suferințele. – Vechĭ, azĭ Trans. P. P. bătrînesc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ÎMBĂTRÎNI vb. a se trece, a se veșteji, (înv.) a se învechi, a (se) mători. (X a ~ de tot.)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

a îmbătrâni la vatră expr. (pop.) a rămîne fată bătrînă / nemăritată.

Intrare: îmbătrâni
  • silabisire: -trâ-
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) îmbătrâni îmbătrânire îmbătrânit îmbătrânind singular plural
îmbătrânește îmbătrâniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) îmbătrânesc (să) îmbătrânesc îmbătrâneam îmbătrânii îmbătrânisem
a II-a (tu) îmbătrânești (să) îmbătrânești îmbătrâneai îmbătrâniși îmbătrâniseși
a III-a (el, ea) îmbătrânește (să) îmbătrânească îmbătrânea îmbătrâni îmbătrânise
plural I (noi) îmbătrânim (să) îmbătrânim îmbătrâneam îmbătrânirăm îmbătrâniserăm, îmbătrânisem*
a II-a (voi) îmbătrâniți (să) îmbătrâniți îmbătrâneați îmbătrânirăți îmbătrâniserăți, îmbătrâniseți*
a III-a (ei, ele) îmbătrânesc (să) îmbătrânească îmbătrâneau îmbătrâni îmbătrâniseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)