5 definiții pentru â


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Â, â, s. m. 1. A treia literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (vocală medială, închisă, nerotunjită). [Pl. și: (1, n.) â-uri]

 s. m. invar. A treia literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (vocală medială, închisă2 (8), nerotunjită (2)).

â m. son reprezentând o rostire mai energică și mai adâncă decât cel precedent și provenind obișnuit dintr’un a urmat de o nazală: păgân (lat. PAGANUS), rumân (lat. ROMANUS); a fost apoi propagat de slavona și turca, cari posed acelaș son.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

â (literă) s. m. / s. n., pl. â / â-uri

Intrare: â
substantiv neutru (N24--)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • â
  • â-ul
  • â-u‑
plural
  • â-uri
  • â-urile
genitiv-dativ singular
  • â
  • â-ului
plural
  • â-uri
  • â-urilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

â

  • 1. A treia literă a alfabetului limbii române.
    surse: DEX '09
  • 2. Sunet notat cu această literă (vocală medială, închisă, nerotunjită).
    surse: DEX '09

etimologie: