2 definiții pentru șanta (vb.)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘANTA vb. v. șchiopăta.

Intrare: șanta (vb.)
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șanta
  • șantare
  • șantat
  • șantatu‑
  • șantând
  • șantându‑
singular plural
  • șantea
  • șantați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șantez
(să)
  • șantez
  • șantam
  • șantai
  • șantasem
a II-a (tu)
  • șantezi
(să)
  • șantezi
  • șantai
  • șantași
  • șantaseși
a III-a (el, ea)
  • șantea
(să)
  • șanteze
  • șanta
  • șantă
  • șantase
plural I (noi)
  • șantăm
(să)
  • șantăm
  • șantam
  • șantarăm
  • șantaserăm
  • șantasem
a II-a (voi)
  • șantați
(să)
  • șantați
  • șantați
  • șantarăți
  • șantaserăți
  • șantaseți
a III-a (ei, ele)
  • șantea
(să)
  • șanteze
  • șantau
  • șanta
  • șantaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)