țăucă sf [At: BĂCESCU, P. 55 / V: (Mol) ~ugă, (Buc) țuică^[1], țugă / Pl: ~uce / E: ns cf țăui] (Iht) 1 (Mol) Nume dat unui pește cu corpul alungit, turtit lateral, cu pete brune, având o dungă aurie pe mijloc și care scoate un fel de sunet, prin evacuarea reflexă a gazelor din intestin Si: (reg) râbiță¹, țâțâoagă (Cobitis aurata balcanica). 2 (Buc; îf țuică, țugă) Obleț (Alburnus alburnus).