ȚĂRĂNCUȚĂ, țărăncuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui țărancă; fată de țăran, țărancă tînără. N-am făcut bine să las fetele mele din casă la astă petrecere, căci negreșit, cu toaletele lor... or să umileze ( = umilească) pe bietele țărăncuțe. NEGRUZZI, S. I 104. 2. Specie de libelulă cu aripile albastre strălucitoare care trăiește în apropierea apelor (Calopterix virgo).