țărcălui¹ vt [At: (a. 1675) GCR I, 218/4 / V: țer~ / Pzi: ~esc / E: mg cirkál] 1 (Trs) A trasa cu țărcălamul¹ (1) liniile curbe după care urmează să se taie obezile roții Si: a țircăli², (reg) a țircui. 2 (Trs; înv) A controla anumite activități prin deplasare la fața locului. 3 (Mol) A țărcui¹ (1).